Un cunoscut scriitor roman a ajuns in Georgia si a vizitat casa natala a unui fost mare lider al Uniunii Sovietice: "L-am cautat pe Stalin acasa!"

Valeriu Butulescu nu a ratat ocazia de a vizita locul in care s-a nascut temutul Stalin.

Poet, prozator, traducator si autor de aforisme, Valeriu Butulescu (64 de ani) este si membru al Uniunii Scriitorilor din România. Ajuns la un moment dat, prin peregrinarile sale, tocmai in Georgia, Butulescu nu a ratat ocazia de a vizita casa natala a fostului lider al Uniunii Sovietice, Iosif Vissarionovici Stalin (1878-1953), prilej pentru autorul roman de a descrie si ceea ce a simtit calcand pragul casei in care a vazut lumina zilei unul dintre personajele de prima marime ale istoriei.

Textul lui Butulescu, reprodus in randurile ce urmeaza, se intituleaza "L-am cautat pe Stalin acasa!': 

"Fiind în Georgia, m-am gândit să-i fac o vizită bătrânului Iosif Djugaşvili, poreclit Stalin. Casa lui e la Gori, acolo unde s-a şi născut, în 1878. Copil sărac, fiu de cizmar şi spălătoreasă. Elev bun. Voce caldă în corul bisericii, bursier la seminar. Dacă nu-l dădeau afară (pentru că citea Marx), sigur ajungea popă! Până la urmă a ajuns dictator! Într-o perioadă când dictatura era la modă.

Când Spania, Italia, Germania, Ungaria, şi chiar România, aveau dictatorii lor. Desigur, ca dictator n-a mai cântat în corul bisericii. Au fost timpuri grele, pentru ţara lui şi pentru ale altora. Marcate de mari trădări, de invazii şi agresiuni de o brutalitate fără seamăn. În joc erau interese economice, cifre de afaceri. Războaiele nu se fac pentru idei, ci pentru bani! Dictatorii sunt oameni duri. Deşi nu ajunsese popă, Stalin a popit milioane de oameni.

N-a prea avut de ales. S-a trezit brusc, într-o zi de iunie 1941, că dau năvală peste stepele lui ruseşti nemţii, italienii, ungurii. Ba chiar şi românii. Nu era vreme de tocmeli parlamentare. A sunat din goarna lui roşie! A mobilizat întreg poporul. A pierdut 20 de milioane de suflete, inclusiv unicul său fiu, trimis la luptă în prima linie! Dar, patru ani mai târziu, soldaţii săi jucau kazaciok în centrul Berlinului...Paradoxal,

Stalin a contribuit decisiv la triumful democraţiei(!), prin înfrângerea hitlerismului. Apoi a stat la masă cu ceilalţi stăpâni ai lumii, au băut votcă, whisky şi gin, au fumat trabuc şi pipa păcii. Împreună au bătut palma, croind noua hartă politică a Europei. Şi a continuat să conducă URSS, cu mână de oţel (Stalin înseamnă oţel în rusă), până în 1953.

Aveam multe să-i spun.

Mă aţâţaseră atâţia ani împotriva lui, comuniştii de rit nou! Apoi, în perioada libertăţii de opinie, istoricii prooccidentali aruncaseră toată răspunderea războiului asupra lui. Ştiam deci, şi voiam să-i spun că el, Stalin, a fost tartorul răului. El a împuşcat sute de mii de ruşi, care nu ascultau de dictatura lui! Stalin e criminal. Truman, chiar dacă a omorît o sută de mii de elevi japonezi (în două zile, cu două bombe) trebuie înţeles.

Truman nu e criminal; e luptător pentru libertatate...

Eram hotărât să-i fac un rechizitoriu nemilos lui Stalin, să mă ţină minte mustăciosul! Din păcate, nu era acasă. De când ajunsese dictator trecea rar prin Georgia. Din martie, 1953 s-a mutat, de la Kremlin, într-un mausoleu vizitabil din Piaţa Roşie, alături de un mai vechi colaborator, Lenin. În 1961, fostul său subaltern Hruşciov a prins curaj.

După ce s-a asigurat că Stalin a murit de-a binelea, a dat ordin să fie scos din mausoleu şi să fie îngropat lângă zidul Kremlinului.

Negăsindu-l acasă, m-am mulţumit să-mi fac o poză pe scările casei părinteşti a lui Stalin. Cu spatele la uşa pe care viitorul dictator a deschis-o de mii de ori în copilăria sa grea. Mă uit spre stradă. Şi parcă-l văd pe tânărul seminarist, cu mustăcioară, venind spre casă cu Psaltirea într-o mână şi cu Capitalul lui Marx în cealaltă".