În timp ce pentru mulți dintre noi sărbătorile reprezintă momente de bucurie, reuniuni de familie și mese îmbelșugate, pentru mii de bătrâni din satele României aceste zile aduc mai degrabă tăcere, dor și singurătate.
Bătrânețea, boala și neputința o împiedică pe o doamnă să mai meargă la biserică, o tradiție pe care o respecta cu sfințenie în fiecare an. „Acum aprind candela, îmi fac semnul crucii și aștept”, spune ea cu tristețe. Fotografiile de pe pereți, care o înfățișează alături de copii și nepoți, sunt singurele care îi mai aduc aproape familia în aceste momente.
Citește și: VIDEO Iosif Pașca, bătrânul care trăiește singur într-un sat din Munții Apuseni
O altă femeie din sat își petrece și ea sărbătorile singură, încercând să păstreze vie atmosfera festivă prin gesturi simple: îmbrăcând costumul național, pregătind o friptură și câteva gogoși, și sprijinindu-se pe amintiri și zâmbete calde.
Citește și: VIDEO „Toate lipsesc aici”. Badea Avram, pustnic în satul nimănui
Pentru mulți bătrâni din satele României, sărbătorile nu mai înseamnă lumină, gălăgie și veselie, ci liniște, amintiri și așteptare. Așteptarea unei bătăi în ușă, a unui telefon sau a unei îmbrățișări care să le aline dorul și singurătatea.
