Unii oameni se blochează atunci când vorbesc cu persoane importante pentru ei. Acest fenomen se numește „numbing”, o stare în care cuvintele par blocate.
Într-o lume în care mulți încearcă să-și reprime emoțiile, a fi emotiv este adesea perceput ca un semn de slăbiciune. Însă, conform specialiștilor în inteligență emoțională, adevărata putere constă în capacitatea de a-ți gestiona și valorifica emoțiile, mai ales atunci când vrei să inițiezi o conversație cu o persoană importantă pentru tine.
Citește și: VIDEO Cum scăpați de anxietatea de toamnă? Sfaturile doctorului Cristian Andrei
Emoțiile: un obstacol sau o resursă?
Emoțiile sunt un indicator al importanței pe care o are interlocutorul pentru tine. Cu cât persoana contează mai mult pentru tine, cu atât emoțiile pot deveni mai intense, iar teama de a nu face o impresie bună poate bloca procesul comunicarea. Acest fenomen este cunoscut sub numele de „numbing” – o stare în care cuvintele par să rămână blocate în gât, iar reacțiile devin limitate.
Cum să reacționezi când întâlnești un „zid” în comunicare
Uneori, persoana cu care încerci să vorbești poate părea inaccesibilă sau indiferentă. Acest „zid” este adesea o manifestare a propriei siguranțe sau a emoțiilor pe care și le ascunde. Unele persoane pot afișa un „poker face” care maschează bătăile rapide ale inimii și anxietatea interioară.
Citește și: VIDEO Anxietatea la școală, problema noii generații. Ce pot face părinții că să își ajute copiii
Sursa foto: Shutterstock.
Trecut-au trei ani. Trei ani de când am învățat tainele meseriei de reporter. Trei de ani de când am inteles ca pot fi o voce pentru cei care uneori nu se pot face auziți. Mi-am permis luxul sa și greșesc, caci doar asta îmi da ocazia sa fiu cea mai buna varianta a mea in postura de jurnalist de televiziune.
Acum nu-mi mai e teama sa ocolesc subiecte, doar pentru că ar putea să iasă prost sau doar pentru că trebuie să muncesc ceva mai mult. Am inteles ca fără dragoste de meserie nu ai cum sa reusesti și mi-am dat voie sa iubesc sa fiu reporter intr-atât de mult încât seara, când ajung acasă după o zi plină, sa ma uit la materialele mele și sa-mi dau seama ca toată osteneala a meritat.
