60 de ani de la moartea lui Constantin Brancusi. "Mor cu sufletul neimpacat ca voi putrezi in pamant strain"

Astazi se implinesc 60 de ani de la moartea sculptorului Constantin Brancusi. Acesta s-a stins din viata la Paris, pe 16 martie 1957, cu inima trista pentru ca nu se putea intoarce in tara lui.

Pe 16 martie 1957 Brancusi a spus: ”Sunt in fata perdelei celei negre, nimic nu ma mai intereseaza. Vreau sa mor”. Vocea ii era slaba, dar clara. Pe patul de moarte i-a marturisit episcopului care venise sa-l ajute la marea trecere: ”Mor cu sufletul neimpacat ca voi putrezi in pamant strain, departe de fiinta cea mai draga, mama mea”, 

scrie istorie pe scurt.ro . 

”Stiu ca mi-a sosit clipa cea de pe urma. Da! Viata omului e scurta daca privesti inainte. Dar e o greseala sa faci asta. Timpul nu inseamna nimic- este nimic. Ceea ce ai facut e important",  a mai spus sculptorul inainte de a inchide ochii pe vecie.

Nascut la 19 februarie 1876, la Hobita, Gorj, Constantin era al saselea copil al lui Radu Nicolae Brancusi (1833-1885) si Maria Brancusi (1851-1919).

Copilaria sa a fost marcata de dese plecari de acasa si de ani lungi de ucenicie in ateliere de boiangerie, pravalii si birturi.

In Craiova, in timp ce lucra ca ucenic, isi face cunoscuta indemanarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale gasite in pravalie. Gasindu-se ca ar fi de cuviinta sa dezvolte aceste abilitati, el este inscris cu bursa la Scoala de Arte si Meserii din Craiova.

In 1903 primeste prima comanda a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucuresti si reprezinta singurul monument public al lui Brancusi din Bucuresti.

Creeaza in 1907 prima versiune a Sarutului, tema pe care o va relua sub diferite forme pana in 1940, culminand cu

Poarta Sarutului parte a Ansamblului Monumental din Targu-Jiu. In 1907 inchiriaza un atelier in Rue de Montparnasse si intra in contact cu avangarda artistica pariziana, imprietenindu-se cu Guillaume Apollinaire, Fernand Léger, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp. A inceput lucrul la Rugaciunea, o comanda pentru un monument funerar ce va fi expusa in Cimitirul „Dumbrava” de la Buzau. In 1909 revine pentru scurt timp in Romania si participa la „Expozitia oficiala de pictura, sculptura si arhitectura”. Juriul Expozitiei, prezidat de Spiru Haret acorda premiul II ex aequo lui Brancusi, Paciurea, Steriadi, Petrascu, Theodorescu-Sion. Colectionarul de arta Anastase Simu ii cumpara sculptura Somnul iar bustul in ghips al pictorului Nicolae Darascu este achizitionat de Ministerul Instructiunii Publice.
Pana in 1914, participa cu regularitate la expozitii colective din Paris si Bucuresti, inaugurand ciclurile Pasari Maiestre, Muza adormita, Domnisoara Pogany.

In atelierul sau din Impasse Ronsin, in inima Parisului, Brancusi si-a creat o lume a lui, cu un cadru si o atmosfera romaneasca.

Muzeul National de Arta Moderna din Paris (Centre Pompidou) are un numar important de lucrari ale lui Brancusi, lasate prin testament mostenire Romaniei, dar acceptate cu bucurie de Franta, impreuna cu tot ce se afla in atelierul sau, dupa refuzul guvernului comunist al Romaniei anilor 1950 de a accepta lucrarile lui Brancusi dupa moartea sculptorului. 

Sursa: citate ortodoxe.ro