Ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 12 iunie 2026?

Află ce sărbătoare este în Calendarul ortodox pe 12 iunie 2026!

În Calendarul ortodox, pe 12 iunie 2026, este prăznuit Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare, unul dintre cei mai mari pustnici ai creștinătății.

Cine a fost Sfântul Cuvios Onufrie cel Mare?

Sfântul Cuvios Onufrie a trăit în jurul anilor 350-400, în pustiul Egiptului. Nașterea sa a fost considerată un dar al lui Dumnezeu, fiind rodul rugăciunilor stăruitoare ale părinților săi. După ce a primit Sfântul Botez, tatăl său l-a încredințat unei mănăstiri, unde a crescut și s-a format în spiritul credinței creștine.

Dorind o viață de nevoință mai aspră, Onufrie a părăsit mănăstirea și s-a îndreptat spre deșert. Călăuzit de un înger, l-a întâlnit pe bătrânul sihastru Ieremia, care l-a învățat tainele vieții pustnicești. După o scurtă perioadă de ucenicie, Ieremia l-a condus la o peșteră izolată, locul în care avea să-și petreacă restul vieții în rugăciune și asceză.

Pentru aproximativ 70 de ani, Sfântul Onufrie a trăit singur în deșert, înfruntând arșița zilei, frigul nopții și numeroasele ispite ale demonilor.

După trecerea la Domnul a bătrânului Ieremia, nu a mai avut parte de nicio prezență omenească.

Pentru răbdarea și credința sa neclintită, Dumnezeu l-a întărit în chip minunat. Un înger îi aducea hrană, iar lângă chilia sa a crescut un palmier care rodea curmale din belșug. De asemenea, a izvorât un fir de apă dulce care îi potolea setea.

Citește și: Rugăciunea sfântă către Sfântul Părinte Arsenie Boca

Cu toate acestea, Sfântul Onufrie mărturisea că adevărata sa hrană era cuvântul lui Dumnezeu, spunând: „Eu cel mai mult mă hrănesc și îmi astâmpăr setea cu cuvintele cele dulci ale lui Dumnezeu.”

Spre sfârșitul vieții sale, Dumnezeu l-a călăuzit pe Cuviosul Pafnutie cel Mare prin pustiu, timp de patruzeci de zile, până la peștera lui Onufrie.

Cei doi sfinți au petrecut o noapte întreagă în rugăciune și convorbiri duhovnicești.

La întrebarea lui Pafnutie despre modul în care se împărtășea în pustie, Onufrie a răspuns că în fiecare duminică un înger al Domnului aducea fiecărui pustnic Trupul și Sângele lui Hristos.

Înainte de moarte, Cuviosul Onufrie i-a descoperit lui Pafnutie că Dumnezeu îl trimisese pentru a-i îngropa trupul. El a vorbit atunci despre bucuria celor care se dăruiesc cu totul lui Dumnezeu, spunând că aceștia ajung să nu mai simtă foamea, setea sau alte slăbiciuni trupești, fiind întăriți de harul dumnezeiesc.

După aceste ultime învățături, Sfântul Onufrie s-a întins pe pământ și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Potrivit tradiției, mormântul său a fost săpat de doi lei, iar Sfântul Pafnutie l-a îngropat cu cinste.

Întors la mănăstirea sa, Pafnutie le-a povestit fraților despre viața minunată a marelui pustnic, contribuind astfel la răspândirea cinstirii sale în întreaga Biserică.

Pentru că și-a petrecut aproape întreaga viață în pustia Egiptului, Sfântul Cuvios Onufrie a rămas în istoria Bisericii drept una dintre cele mai luminoase pilde ale vieții sihăstrești. Exemplul său vorbește despre puterea rugăciunii, a răbdării și a încrederii totale în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Credincioșii care îl cinstesc pe 12 iunie îl consideră ocrotitor al celor care caută liniștea sufletească, întărirea în credință și ajutor în lupta cu ispitele vieții.

Troparul Sfântului Onufrie cel Mare

„Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii, strălucind lumii prin minuni. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”