Coiful de la Coțofenești a dispărut din vitrina muzeului! Ce se întâmplă, chiar acum, cu bijuteria antică

Coiful de aur de la Coțofenești a dispărut din nou din vitrina Muzeului Național de Istorie a României. De această dată, însă, nu mai este vorba despre un furt. După recuperarea spectaculoasă și întoarcerea în țară, una dintre cele mai valoroase piese ale patrimoniului românesc a intrat într-un proces complex de restaurare. Specialiștii au aflat deja cât de grav a fost afectat coiful și, mai ales, dacă aurul vechi de peste două milenii mai poate fi adus aproape de forma pe care o avea înaintea jafului.

Coiful de la Coțofenești a fost retras din expoziție

Pentru scurt timp, povestea părea să se fi încheiat fericit. Coiful de la Coțofenești, recuperat pe 2 aprilie 2026, a fost expertizat în Olanda și apoi adus în România. Între 21 aprilie și 3 mai, publicul l-a putut vedea din nou la Muzeul Național de Istorie a României, alături de cele două brățări dacice recuperate.

Apoi, coiful a dispărut din vitrină. Brățările au revenit în expoziția permanentă „Tezaur Istoric”, însă coiful a fost retras pentru investigații și pentru pregătirea restaurării.

În spatele ușilor laboratoarelor a început o operațiune mult mai complicată decât ar putea sugera simplul cuvânt „restaurare”. Înainte ca deformările să poată fi corectate, specialiștii trebuiau să afle ce s-a întâmplat cu metalul în timpul furtului, dacă au apărut fisuri noi și, mai ales, cât de mult poate fi manipulat aurul fără riscul producerii unor deteriorări ireversibile.

Muzeul Național de Istorie a României a făcut publică acum cronologia operațiunii și rezultatele investigațiilor realizate asupra piesei.

Coiful s-a rupt exact în zonele în care mai fusese reparat

Primele concluzii aduc și o veste bună. În timpul furtului și al manipulării ulterioare, coiful a suferit deformări și desprinderi. Analizele efectuate după recuperare arată însă că acestea s-au produs exclusiv în zone care mai fuseseră restaurate și lipite în trecut.

Cea mai recentă restaurare a coifului avusese loc în 2021. Specialiștii nu au identificat desprinderi suplimentare și nici fisuri profunde noi care să compromită integritatea structurală a piesei. Pentru a ajunge la această concluzie, coiful a fost supus unei adevărate examinări criminalistice.

A fost fotografiat în detaliu, fotogrammetriat și scanat 3D. Au urmat examinări prin microscopie optică și digitală, analize prin fluorescență de raze X – XRF –, microscopie electronică, EDX, PIXE și analize metalografice.

Investigațiile au permis specialiștilor să vadă nu doar ceea ce este vizibil la suprafață, ci și starea foii de metal din care a fost realizată piesa. Iar una dintre întrebările decisive a primit răspuns: coiful poate fi restaurat.

Citește și: VIDEO Operele lui Brâncuși se vând pe sume colosale în străinătate, dar România nu are fonduri pentru ele

Aurul vechi de peste 2.000 de ani poate fi remodelat

Coiful nu este fabricat din aur pur, ci din electrum natural, un aliaj în care predomină aurul și argintul și care conține cantități reduse de cupru.

Analizele metalografice au identificat delaminări și microfisuri superficiale. Important este însă ceea ce cercetătorii nu au găsit: fisuri care să traverseze întreaga grosime a foii de metal. Potrivit MNIR, materialul se află, din punct de vedere microstructural, într-o stare relativ bună și nu prezintă o fragilizare severă. Este un detaliu esențial.

Dacă metalul ar fi fost prea fragil, încercarea de a readuce coiful la forma anterioară furtului ar fi putut provoca noi rupturi. Rezultatele analizelor permit însă trecerea la următoarea etapă. Restauratorii vor încerca să corecteze deformările.

Operațiunea nu înseamnă însă că cineva va lua pur și simplu piesa și va încerca să o „îndrepte”. Intervenția asupra unui obiect arheologic din aur, vechi de aproximativ 2.400 de ani, se face în pași minusculi. Și cu verificări după fiecare dintre ei.

Cum va fi îndreptat Coiful de la Coțofenești

Planul de restaurare este împărțit în trei mari etape. Mai întâi trebuie îndepărtate controlat resturile de rășină epoxidică provenite din restaurările anterioare. Urmează partea cea mai delicată: remodelarea zonelor deformate.

Pentru aceasta vor fi realizate mulaje și cale personalizate, construite special pentru geometria coifului. Presiunea asupra metalului va fi aplicată progresiv, cu ajutorul unor dispozitive care permit reglaje micrometrice. Practic, aurul va fi readus treptat spre forma anterioară, fără mișcări bruște.

După fiecare microetapă, restauratorii vor opri operațiunea și vor examina piesa la microscop. Vor fi făcute măsurători și fotografii pentru a putea fi observată orice modificare. Dacă apar fisuri, exfolieri sau deformări secundare, procedura este oprită. Scopul nu este ca obiectul să arate „ca nou”. Dimpotrivă.

Specialiștii vor să păstreze urmele istorice și tehnologice ale piesei, inclusiv patina formată în timp. Investigațiile au identificat un strat istoric de patină cu o grosime de peste 3-5 micrometri. Cu alte cuvinte, restauratorii încearcă să elimine consecințele jafului fără să șteargă urmele celor peste două milenii prin care a trecut obiectul.

Obrăzarul desprins va fi pus la loc

După corectarea deformărilor va începe reîntregirea și stabilizarea coifului. Una dintre intervențiile importante va fi reatașarea obrăzarului drept, desprins în urma evenimentelor prin care a trecut piesa. Planul prevede și consolidarea spărturii dintre protecția pentru ceafă și registrul ornamentat al calotei, precum și refacerea consolidării din zona urechii stângi.

Nu este însă o intervenție pe care muzeul o poate decide și executa pur și simplu. Coiful de la Coțofenești este clasat în categoria juridică „Tezaur”, rezervată bunurilor culturale cu valoare excepțională pentru umanitate. Strategia de restaurare a fost înaintată Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, care a emis aviz favorabil pentru începerea intervenției. Abia după această etapă restaurarea propriu-zisă a putut merge mai departe.

Analizele au răspuns și întrebării: este același coif?

Recuperarea unei asemenea comori după mai bine de un an de la furt a adus inevitabil și întrebări privind autenticitatea obiectului. Specialiștii aveau însă un avantaj uriaș: Coiful de la Coțofenești fusese analizat științific înainte de a fi furat.

Măsurătorile XRF realizate în mai și iunie 2026 au putut fi comparate cu cele efectuate asupra piesei între 2011 și 2016. Rezultatele, potrivit Muzeului Național de Istorie a României, arată că seturile de date aparțin aceluiași obiect. Nu au fost identificate indicii privind substituirea sau modificarea coifului.

Autentificarea începuse, de altfel, încă din Olanda, după recuperare. Specialiști români și olandezi au examinat piesa și au confruntat particularitățile sale cu documentația existentă la MNIR. Coiful recuperat este, fără dubiu, cel de la Coțofenești.

Dar investigațiile realizate acum au o valoare care merge dincolo de confirmarea autenticității. Tehnologiile moderne le permit cercetătorilor să afle lucruri despre modul în care a fost fabricat obiectul cu aproximativ două milenii și jumătate în urmă.

Coiful era deja „rănit” cu mult înaintea jafului

Imaginea pe care o cunoaștem astăzi nu este cea a unui obiect arheologic ajuns intact până în secolul XXI. Partea superioară a calotei lipsește și fusese desprinsă încă din momentul descoperirii coifului.

Piesa păstrată astăzi are o înălțime de 25,5 centimetri, diametrul bazei de aproximativ 20 de centimetri și o greutate de 726,08 grame. Greutatea include și materialele moderne adăugate în timpul restaurărilor prin care obiectul a trecut de-a lungul timpului.

Datat de specialiști între a doua jumătate a secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.Hr., coiful este una dintre piesele spectaculoase asociate elitei traco-getice. Decorul său poartă influențe grecești și scitice, iar obiectul este interpretat drept o piesă de prestigiu, nu doar ca un simplu element de protecție purtat în luptă. În aproape un secol de când a intrat în atenția lumii moderne, coiful a trecut prin mai multe intervenții de conservare și restaurare. Ultimul episod avea însă să fie cu totul diferit.

Furat în timpul jafului care a provocat unul dintre cele mai mari scandaluri recente legate de patrimoniul românesc, recuperat după mai bine de un an și adus înapoi în țară, coiful se află acum într-un nou moment al istoriei sale. Restauratorii nu încearcă să-l facă să arate așa cum arăta în urmă cu 2.400 de ani. O asemenea întoarcere în timp este imposibilă și nici nu reprezintă scopul restaurării.

Ținta este mult mai precisă: corectarea deteriorărilor provocate de furt și readucerea piesei, în măsura în care metalul permite acest lucru, cât mai aproape de starea în care se afla înainte de dispariție. Iar vitrina rămasă fără celebrul coif nu va rămâne așa definitiv. MNIR a anunțat că va continua să publice etapele restaurării până în momentul în care Coiful de la Coțofenești va putea reveni în expoziția permanentă „Tezaur Istoric”.

Pentru moment, una dintre cele mai cunoscute comori ale României se află din nou departe de ochii publicului. Numai că, de această dată, se află exact acolo unde trebuie.