În pădurile și pajiștile din Maramureș încă trăiește un animal extrem de rar: În caz de pericol, emite un fluierat care se aude pe o rază de peste un kilometru
În pădurile și și pajiștile din Maramureș încă trăiește un animal extrem de rar: În caz de pericol, acest animal emite un fluierat care se aude pe o rază de peste un kilometru
Author: Andreea Stoica miercuri 22 ianuarie 2025 , 15:47
În pădurile și pajiștile din Maramureș încă trăiește un animal extrem de rar: marmota
Pădurile întinse și pajiștile Maramureșului ascund o faună sălbatică bogată și diversificată, care include atât animale comune, precum căprioarele, cerbii, urșii sau mistreții, cât și specii rare și protejate. Printre acestea, un loc special îl ocupă marmota alpină (Marmota marmota), un mamifer extrem de rar și fascinant, al cărui comportament unic atrage atenția cercetătorilor și iubitorilor de natură.
Marmota alpină, o specie specifică zonelor muntoase din Europa, trăiește și în Carpați, inclusiv în Maramureș, la altitudini cuprinse între 800 și 3200 de metri.
Aceste animale preferă versanții însoriți și terenurile afânate, perfecte pentru a-și construi galeriile subterane. Vizuinile lor sunt adevărate opere de inginerie naturală, având mai multe camere, inclusiv încăperi căptușite cu iarbă uscată pentru dormit și spații dedicate pentru latrine.
În fiecare vizuină locuiește o familie de marmote, formată din perechea de părinți și puii lor. Grupurile sunt extrem de unite, iar colaborarea între generații este vitală, mai ales în construcția și întreținerea vizuinilor.
Obiceiurile zilnice ale marmotelor
Aceste animale mici, care cântăresc între 4 și 8 kilograme și măsoară până la 54 de centimetri în lungime (fără coadă), sunt erbivore oportuniste. Marmotele preferă plantele tinere și suculente, dar mănâncă și insecte, păianjeni și viermi. Hrana este esențială pentru a acumula rezervele de grăsime necesare supraviețuirii pe durata lungii perioade de hibernare.
Marmotele sunt active dimineața și după-amiaza, evitând orele toride.
În zilele foarte călduroase, ele nu ies din vizuină, preferând să rămână în adăpostul răcoros al galeriilor.
Marmotele sunt active dimineața și după-amiaza, evitând orele toride
Ceea ce face marmotele alpine cu adevărat speciale este comportamentul lor defensiv. În cazul în care simt un pericol, emit un fluierat strident, care se poate auzi pe o rază de peste un kilometru.
Acesta reprezintă un semnal de alarmă pentru restul grupului, care se retrage rapid în siguranța vizuinilor. Acest comportament de avertizare este însoțit adesea de lovituri din coadă și de marcarea teritoriului.
Fluieratul marmotelor este esențial pentru supraviețuirea lor, având în vedere numeroșii prădători din pădurile Maramureșului, precum vulturii, râșii sau lupii.
Marmotele alpine petrec cea mai mare parte a anului în vizuină, intrând în hibernare începând cu luna octombrie. În această perioadă, corpul lor suferă modificări dramatice: bătăile inimii scad la doar cinci pe minut, iar temperatura corpului ajunge la 8-10°C. Acest mecanism de adaptare le permite să supraviețuiască iernilor lungi și reci, dar îi face extrem de vulnerabili. Marmotele care nu reușesc să acumuleze suficiente rezerve de grăsime riscă să nu supraviețuiască sezonului rece.
Deși este o prezență rară, marmota alpină continuă să supraviețuiască în sălbăticia Maramureșului, fiind un simbol al fragilității și rezilienței naturii. Protejarea acestui mamifer înseamnă mai mult decât conservarea unei specii; reprezintă un angajament pentru păstrarea echilibrului ecologic al uneia dintre cele mai frumoase regiuni ale României.
Astfel, dacă vă aventurați pe crestele munților Maramureșului și auziți un fluierat strident, să știți că aveți în preajmă unul dintre cei mai fascinanti și rari locuitori ai acestor meleaguri: marmota alpină.