Numele lui Ion Iliescu, 95 de ani, a reapărut în ultimele zile în atenția publică, după ce fostul președinte al României a fost internat la terapie intensivă, în cadrul Spitalului SRI „Agrippa Ionescu”. Informația a fost confirmată oficial și se pare că Ion Iliescu ar suferi de o afecțiune pulmonară gravă – o formațiune avansată – și primește îngrijiri medicale complexe din partea unei echipe medicale.
Fostul președinte este conștient, stabil hemodinamic și are nevoie doar de oxigen în flux redus. Starea sa generală a fost descrisă ca „staționară, cu ușoară ameliorare”. Totuși, acest episod medical a redeschis un subiect pe cât de delicat, pe atât de controversat: unde va fi înmormântat Ion Iliescu?
Chiar dacă locul de veci e cunoscut în prezent, subiectul a fost ani de zile înconjurat de speculații și tensiuni, mai ales în legătură cu un posibil loc simbolic: Cimitirul Eroilor Revoluției din sectorul 4 al Capitalei, acolo unde sunt înmormântați mai mulți dintre cei uciși în decembrie 1989, în
Cimitirul Eroilor Revoluției – locul comemorărilor, dar și al tensiunilor
Ion Iliescu a participat, în primii ani de după Revoluție, la majoritatea ceremoniilor de comemorare din 22 decembrie, organizate la Cimitirul Eroilor Revoluției, în sectorul 4 din București.
Însă, pe măsură ce anchetele din dosarele Revoluției și Mineriadelor au avansat – în special după ce Iliescu și Gelu Voican Voiculescu au fost inculpați pentru crime împotriva umanității – tonul public s-a schimbat radical.
Iliescu a devenit o figură tot mai contestată, iar prezența sa la astfel de evenimente a început să stârnească proteste.Într-un an, Gelu Voican Voiculescu a fost chiar agresat fizic în același cimitir, părăsind zona cu capul spart. Ion Iliescu a încetat să mai participe la ceremoniile din 22 decembrie, iar Cimitirul Eroilor Revoluției a devenit, treptat, un simbol al unei rupturi dintre memoria oficială și trauma colectivă a societății românești.
Anul morții lui Dan Iosif – zvonuri și reacții publice
În decembrie 2007, România asista la moartea unuia dintre cei mai vocali și vizibili revoluționari ai anului 1989: Dan Iosif, fost consilier prezidențial și figură centrală în nucleul politic apropiat de Ion Iliescu. Considerat un „om de legătură” între FSN-ul de început și o parte din revoluționarii de la baricada de la Intercontinental, din Piața Universității, Dan Iosif avea o poziție influentă în cercul puterii din anii ’90.
Iosif a fost înmormântat în Cimitirul Eroilor Revoluției din București, într-un loc foarte vizibil: chiar în capătul aleii centrale, lângă memorialul dedicat victimelor Revoluției din 1989. Ceremonia de atunci a avut loc cu onoruri militare și a fost marcată de un număr mare de participanți.
La scurt timp după înmormântare, în spațiul public a început să circule zvonul că și Ion Iliescu ar urma să fie înmormântat în același cimitir, eventual în apropierea cavoului lui Dan Iosif. Deși nu a existat o sursă oficială care să confirme acest plan, în presă s-a speculat că o astfel de variantă fusese luată în calcul, iar unele voci au susținut chiar că ar fi existat
discuții între apropiații fostului președinte în acest sens.Reacțiile au fost rapide și vehemente, în special din partea asociațiilor de revoluționari, a familiilor victimelor și a celor care consideră că violențele de după 25 decembrie 1989, respectiv din timpul Mineriadei din 13–15 iunie 1990, nu pot fi disociate de deciziile luate de Ion Iliescu în calitate de președinte. Pentru mulți dintre aceștia, ideea ca Iliescu să fie înmormântat într-un cimitir destinat eroilor Revoluției – adică tocmai a celor pe care el ar fi trebuit să-i apere – era un afront profund și o reparație simbolică inversată.
Controversa a escaladat atât de rapid încât Ion Iliescu nu a mai fost văzut, ulterior, participând la vreun eveniment comemorativ în acel loc. Episodul a lăsat urme adânci în memoria publică, alimentând și mai mult tensiunile dintre diferitele forme de narativ istoric care coexistă în societatea românească – unele dominant oficiale, altele venind dinspre zona civilă și traumatică a Revoluției.
Dezvăluirea din 2023 – cavoul de la Cimitirul Sfânta Vineri
Controversele și speculațiile privind locul de veci al lui Ion Iliescu au fost parțial lămurite în anul 2023, când publicația MediaFlux a realizat un material amplu, cu fotografii și înregistrări video din Cimitirul „Sfânta Vineri” din București, aflat în sectorul 3. Jurnaliștii au identificat acolo cavoul familiei Iliescu, deja amenajat, într-un colț retras al cimitirului, cu o placă inscripționată vizibil cu numele fostului președinte.
Conform aceluiași material, Ion Iliescu ar fi cerut în mod expres ca înmormântarea sa să aibă loc în acel loc discret, lângă soția sa, Nina Iliescu, cu care a fost căsătorit timp de peste șapte decenii. Nina Iliescu, născută în 1930, trăiește în continuare, însă locul de veci este deja pregătit în formula dublă, după modelul tradițional pentru cupluri.
Cimitirul Sfânta Vineri nu este un loc marcat de o simbolistică istorică puternică, nu găzduiește eroi ai Revoluției și nici nu este utilizat pentru ceremonii naționale sau militare. Tocmai din acest motiv, alegerea acestui cimitir pare să reflecte o decizie conștientă a lui Ion Iliescu de a evita expunerea publică și eventualele tensiuni legate de o înmormântare într-un spațiu simbolic precum Cimitirul Eroilor Revoluției.
Publicația MediaFlux a oferit în articolul său și imagini cu cavoul, într-o stare bine întreținută, amplasat într-o zonă mai puțin circulată a cimitirului. Materialul a fost preluat ulterior și de alte instituții media, confirmând că Ipoteza „Cimitirului Eroilor” fusese abandonată sau nici măcar nu fusese luată serios în calcul în realitate.
Această clarificare a redus, pentru o vreme, tensiunile din spațiul public pe marginea subiectului. Însă internarea din 2025 a readus în discuție nu doar locul înmormântării, ci și dilema legată de statutul public al ceremoniei funerare.
Internarea din 2025 și revenirea polemicii
În urmă cu câteva zile, Ion Iliescu a fost internat la secția de terapie intensivă (ATI) a Spitalului SRI „Agrippa Ionescu” din București. Conform celor mai recente informații, fostul președinte este conștient, stabil hemodinamic, respiră cu ajutorul unui flux minim de oxigen și a tolerat procedurile medicale realizate în scop diagnostic și terapeutic.
Spitalizarea la ATI și contextul medical au reaprins interesul public pentru organizarea posibilelor funeralii. De aici, o altă dezbatere sensibilă a revenit în prim-plan: ar fi justificată o ceremonie de stat pentru Ion Iliescu?
Fost ministru de externe și diplomat de carieră, Teodor Baconschi a fost unul dintre primii care au exprimat public rezerve cu privire la ideea organizării de funeralii naționale în cazul decesului lui Iliescu. Într-o postare, Baconschi a atras atenția asupra faptului că un astfel de eveniment, cu caracter oficial și onoruri militare, ar putea fi perceput de o parte importantă a societății ca o formă de reabilitare simbolică a unui fost lider politic acuzat penal pentru evenimentele violente de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90.
Mesajul său a fost larg distribuit și comentat, atât de către critici ai fostului președinte, cât și de susținători ai deciziilor luate în perioada de tranziție. Unii invocă faptul că Ion Iliescu a fost liderul care a semnat actul de aderare la Consiliul Europei, a deschis România către parteneriate internaționale și a menținut o linie constituțională într-o perioadă de instabilitate.
Pe de altă parte, detractorii amintesc că Ion Iliescu a fost trimis în judecată pentru crime împotriva umanității, în legătură cu moartea a sute de persoane în perioada imediat următoare zilei de 22 decembrie 1989.
Așadar, chiar dacă locul de veci pare clarificat, felul în care se va desfășura ceremonia – cu sau fără caracter de stat – rămâne o temă tensionată, nerezolvată public, care ar putea declanșa reacții imprevizibile în rândul societății civile și al celor care au trăit direct tranziția post-comunistă.
Aleea Comuniștilor din Cimitirul Sfânta Vineri: un loc cu simbolism contradictoriu
Cimitirul Sfânta Vineri, aflat pe Calea Griviței nr. 202 din București, în apropierea fostei halte Grivița, este cunoscut în istoria urbană nu doar ca „cimitirul săracilor”, ci și pentru o zonă aparte, cu încărcătură ideologică – ceea ce s-a numit, în mod informal, Aleea Comuniștilor. Oficial, aleea poartă astăzi numele de Aleea Teilor, dar vechea denumire persistă în mentalul colectiv și în numeroase referințe mediatice sau online.
Pe această alee sunt înhumați, din perioada comunistă, zeci de foști demnitari ai Partidului Comunist Român, cadre de miliție și securitate, dar și militari ai armatei. Unele pietre funerare din zonă păstrează în continuare simboluri precum secera și ciocanul. Aici își dorm somnul de veci oameni care au fost odinioară în centrul aparatului de stat comunist, dar și mai multe personalități culturale.
Potrivit unui reportaj realizat de platforma online Matca Literară, această parte a cimitirului este considerată, simbolic, o „anexă funerară a fostului regim”. Dincolo de controversa istorică, este un spațiu în care odihnesc și nume marcante ale culturii române: actori, muzicieni și pictori. Printre personalitățile importante înmormântate aici se află actorul Constantin Nottara, cântăreața Maria Lătărețu, soții Toni și Lucia Sturdza-Bulandra, precum și membri ai familiei artistice Storck.
