Mărturie cutremurătoare din Suceava. Trăirile unui medic militar aflat în prima linie

Căpitan medic Marginean Mihai Alexandru a povestit calvarul prin care trece personalul medical în Spitalul Județean din Suceava, cel mai mare focar de coronavirus din România.

„Familia mea a acceptat cu greu și lacrimi ordinul. Dar mie nu mi-a fost frică nicio secundă. Voi deschide acum o poartă spre mintea mea de atunci- dincolo de poarta asta ați fi găsit același peisaj la mulți anesteziști. Mi-am pus în bagaj toate șosetele- nu aveam de gând să pierd timpul spălând și uscând rufe- și cel mai important, mi-am luat cărțile. Sentimentul era că plec la un examen din sesiune dar la care nu are ce să-mi pice și să nu știu.

La fel ca și ceilalți colegi ai mei, în ultimele săptămâni am studiat materialele publicate despre COVID-19.

Citeste si: O asistentă a murit după ce a căzut de la etajul al doilea. Medicii au lăsat-o să aștepte de teama că poate fi infectată cu coronavirus

REALITATEA

E ora 20:00. Urmează 12h de "reprezentație" medicală. Ca un adevărat virtuoso pășesc încrezător pe circuitele epidemiologice încă incomplete și improvizate ad-hoc după măsura posibilităților.

Mă echipez: combinezon, trei perechi de mănuși, ochelari, masca FFP3 și viziera. Vreau să fac o fotografie. Cum cu ce? Cu telefonul pe care trebuie să-l iau cu mine pentru că nu există un alt sistem de comunicare cu exteriorul odată ce ai intrat. Asta trebuia să mă pună pe gânduri!(?) Oricum a ieșit o poză proastă pentru că telefonul era infoliat.

Citeste si: Dosar penal la Spitalul din Suceava. Cum se oferea mită la morga spitalului

Gata! Sunt înăuntru, pe partea cealaltă, dincolo...sentimentul cred că seamănă cu ceva ce ai putea să simți după ce ești răpit de o specie extraterestră. Similar cu acel efect video în care cineva rămâne stingher într-o masă enormă de oameni care se mișcă cu o viteză disproporțional mai mare, pe repede-înainte, iar tu rămâi nemișcat, auzind doar propria respirație ritmică, din ce în ce mai sincronizată cu bătăile inimii.

Simt un fior rece. Ceva din mine se activează și transmite un semnal de alarmă- înțeleg doar atât: "ceva" nu e ok.

Citeste si: Ministrul Sănătăţii, veste proastă pentru români: ”Este de așteptat ca în perioada următoare....”

BUM!!! Realitatea- o altă realitate, nu cea proiectată de mine în camera mea de comandă, înconjurat de cărțile mele- mă lovește brutal. Nu mă doare, încă sunt anesteziat. Sunt aproape 30 de pacienți în jurul meu. Câțiva extratereștri albi se plimbă printre ei. Unii intuiesc rolul meu și încep să ridice mâinile disperate spre mine și strigă "domnule doctoooor! domnule..." cuvintele le rămân în gât. Mă uit în sus spre monitoare și văd că saturațiile lor sunt 55-60% apoi mă uit mai sus...spre Dumnezeu și dintr-o dată mi-a fost dat să înțeleg. Aici e RĂZBOI!”