Sfântul Eftimie cel Mare a trăit în secolul al IV-lea, mai exact în timpul domniei împăratului Grațian, fiind născut în Armenia.
Odată cu trecerea timpului, acesta a ajuns la Ierusalim, acolo unde s-a retras într-o peșteră, la vârsta de 29 de ani, perioadă în care a săvârșit nenumărate minuni, printre care se află și faptul că a hrănit 400 de călători, a deschis porțile cerului
Sfântul Eftimie cel Mare a fost totodată și un mare apărător al dogmelor bisericești, luptând de-a lungul vremii, împotriva lui Nestorie, numindu-l pe Chiril al Alexandriei, luptător și învățător al dreptei credințe.
În religia creștină, se spune că Sfântul Eftimie cel Mare a săvârșit mai multe minuni de-a lungul vieții sale: a hrănit 400 de călători, în timp ce nu avea pâine nici pentru zece persoane; a făcut posibil, cu rugăciunea lui, ca multe femei sterpe să aibă copii.
Sfântul Eftimie a deschis porțile cerului, tămăduind pământul de nedorire, cum a făcut și Sfântul Ilie înaintea sa, aducând ploaie într-o perioadă de secetă.
De asemenea, în timpul unei Sfinte Liturghii, cei prezenți au putut vedea o coloană de lumină care le-a arătat lumina interioară a sufletului îndumnezeit al lui Eftimie. Această lumină a rămas peste sfânt până la sfârșitul Sfintei Liturghii.
O altă minune a purității și castității sfântului a fost acela că el putea vedea cu ochii sufletului dispoziția și starea sufletelor care veneau la Sfânta Împărtășanie.
Se mai crede despre Sfântul Eftimie că, la moartea unui călugăr care trecea drept om înţelept şi înfrânat, dar care în fapt era cu totul altfel, fericitul a văzut un înger trăgându-i sufletul din el cu o suliţă şi a auzit şi glas care vădea
faptele ruşinoase cele ascunse ale monahului.
Mai mult, Sfântul Eftimie cel Mare aducea rod pământului neroditor și că citea gândurile și sufletele oamenilor. La vârsta de 97 de ani, acesta s-a stins din viață, potrivit calendar-ortodox.ro.