Romancele care muncesc in Italia traiesc uneori un adevarat calvar si se cearta intre ele: "Am stat la un italian de 70 de ani, avea harem de romance!"

Viata printre straini nu este intotdeauna roza, daca e sa sa luam dupa marturiile romancelor care si-au incercat norocul in Italia.

Publicatia Gazeta Romaneasca, revista romanilor care locuiesc si muncesc in Italia, dezvaluie de ceva vreme aventurile dramatice ale romanilor din Peninsula, angajati, de cele mai multe ori, sa ingrijeaca persoane in varsta, care prefera sa trimita pe adresa redactiei scrisori cutremuratoare despre varianta reala si nefardata a jobului lor. Ultima epistola luata in discutie ii apartine Gabrielei (54 de ani), din Grosseto (Toscana):

"După o viaţă plină de greutăţi, singură şi departe de casă (cu o mamă ce are probleme de sănătate), vă scriu aceste rânduri, singurul mod de a-mi exprima stările sufleteşti prin care am trecut alături

de străini, timp de patru ani. Mă numesc Gabriela Buzăţoiu (54 ani) din localitatea Câmpina, judeţul Prahova; sunt absolventă de liceu, am lucrat ca operator-chimist la Rafinăria Steaua Română- Câmpina, dar după 20 de ani de muncă, în urma privatizărilor, s-a ajuns la restructurări de personal. De aceea am decis să-mi încerc norocul peste graniţe. În anul 2007 am hotărât să încerc şi eu ca alte românce, să muncesc, altfel; în stil european.(...)

No ad for you

La început, când am plecat la Messina, Sicilia, am fost chemată de o româncă vecină de casă, dar pe care nu o cunoşteam, drumul a fost plătit de amantul acesteia, un italian căsătorit, dar căruia îi plăcea viaţa; la 70 de ani avea curajul să-şi trăiască zilele în jurul femeilor de companie. Aşadar, având şi banii, italianul mi-a plătit drumul şi am stat împreună cu amanta si fiica acesteia, încă o altă româncă...

ziceai că e "harem" ca la turci..."

«Nu am avut de la început de lucru, dar cum nu cunoşteam italiana, primul loc de muncă a fost la soacra italianului, împreună cu soţia; închisă într-un apartament, cu mari restricţii, nu am rezistat, după care am făcut o criză şi am fost preluată de italian, care împreună cu amanta sa, Liliana, au propus să rămân, un timp; cât ei vor merge în România, să supraveghez casa, vreo 60 de găini, trei câini, două maşini; după care urma să-mi caute un loc de muncă.

Aşadar au plecat în România, numai că soţia italianului, Maria, simţind lipsa soţului, a pornit în căutarea acestuia, iar în final a găsit cuibul de nebunii. Maria ştia de infidelitatea soţului, ştia de aceste escapade, dar era decisă să nu divorţeze. La vederea acestei reşedinţe, Maria mi s-a destăinuit. După o săptămână, s-a reîntors "cocoşul" sicilian, iar eu m-am întors în România, fără bani, dar cu o valiză plină de optimism şi multă experienţă.(...)
Am decis ca după vreo trei luni să merg la capătul Siciliei, pentru un loc de muncă. Am ajuns la 30 de kilometri de Siracusa, com. Rosolini, dar vă spun sincer că şi aici, româncele au o pasiune pentru amorul secret al italienilor. Eu mi-am văzut de treburile mele...»

«La rândul meu am ajutat românce, colege de muncă, le-am găsit de muncă, dar tot ele nemulţumite. Am ajutat-o pe Valentina din Câmpina, apoi pe Laura din Vaslui, după care o altă colegă, Liliana, care la rândul ei atunci nu a înţeles că viaţa în Sicilia este diferită. Influenţată de o altă româncă, Lenuţa din Orăştie, mi-au făcut viaţa un calvar. Am crezut că nu mai am putere să merg mai departe. Pe această Liliana am adus-o fără să ştie ceva, fără să cunoască limba, am făcut tot ceea ce era bine pentru ea, dar după ce i-am dat 150 de euro din banii mei, a intrat sub influenţa Lenuţei. Cu banii mei mi le-am făcut pe aceste femei duşmance.(...) Când mă gândesc prin câte am trecut, parcă nu-mi vine să cred că am avut puterea să merg mai departe...
Acum, cu emoţie vă spun că după patru ani munciţi fără acte în Sicilia sunt în Grosseto, provincia Toscana, unde am fost ajutată de o fostă colegă de serviciu şi vecină, pe atunci o bună prietenă", isi incheie Gabriela povestea, in scrisoarea trimisa pe adresa publicatiei Gazeta Romaneasca.