Scriitorul care a spus că va părăsi România după ce a fost bătut de un taximetrist s-a întors din SUA! Gabriel Bota a fost la Las Vegas, unde a constatat că e sărăcie şi tristeţe!

Scriitorul bătut de un taximetrist este Gabriel Bota, care a plecat ulterior în SUA.

Matei Vaihan, vineri 24 ianuarie 2020 , 16:25

DISTRIBUIE
acest articol
DIMENSIUNE
TEXT ARTICOL
Aa - Aa+

Scriitorul bătut de un taximetrist este Gabriel Bota, iar cazul său a făcut valuri în presă în iulie 2019.  „Trăiesc în țara cefelor-late, a țiganilor, hoților, infractorilor, încrezuților, lașilor, nepăsătorilor, jegurilor, miștocarilor, tupeiștilor și mizerabililor. Da, oameni buni, asta e țara în care trăiesc și pe care sper să o părăsesc cât mai curând. De această dată, foarte hotărât. Pentru că azi am fost lovit, înjurat, batjocorit de instituții, înjosit pur și simplu. Este efectiv incredibil ce mi s-a întâmplat, efectiv încă nu pot accepta că se mai poate întâmpla așa ceva în plină zi în mijlocul Clujului. Istoric: dau să ies din curte cu mașina. În mașină eram cu fetița și cu soția. În fața porții este parcat un taxi fără șofer (pe stradă, nicio altă mașină parcată, deci loc berechet; peste drum, parcare publică aproape goală). Bun. Claxonez, nimic. Aștept, aștept, fetița mea tot mai neliniștită că de ce nu putem pleca. Iar așteptăm, iar nimic. Într-un târziu vine un ceafă-lată cu față de infractor (și sigur cu un trecut de infractor), cu lanțul cu Hesuse la gât și cu șlapi dă marcă în picioare. Omul (până în acel moment încă om) fără nici o treabă (probabil venea de la păcănelele de peste drum). Îi spun: «Omule, dă mașina la o parte, că vreau să ies! Oare n-ai observat că e curte și poartă?». Dar omu’ devine jeg instant, își dă arama pe față și începe să mă înjure. Adică, stai, cum îmi permit eu să-i atrag atenția că n-a parcat unde trebuie? El are voie oriunde. Că doar e jeg și prost-crescut.”, a postat Bota. (vezi cum l-a luat Mircea Diaconu la mişto pe Mihai Eminescu)

Citeste si: Fiul autorului romanului ”Stăpânul Inelelor” a murit. Christopher Tolkien avea 95 de ani

“Apoi dă să-și încoarde mușchii și vine către mașina mea. În acel moment, văzând că am de-a face cu infractori, ies din mașină cu gândul că lângă mine sunt fetița și soția mea, care puteau fi puse în pericol. Nici nu mă dau bine jos că, lângă jegos, mai apare nu știu de unde alt jegos. Îmi dau seama că situația poate deveni periculoasă. Dar nici nu-mi termin evaluarea din minte că Jegosul nici nu mai stă pe gânduri și mă lovește fără drept de apel în față. Până să mă desmeticesc, jegoșii deja s-au urcat în mașini și au fugit! Apuc doar să rețin numărul Jegosului care m-a agresat: CJ-02-NFN, un Ford Focus argintiu break de la Taxi Nova. Bun. Până acum: înjurat și lovit. Urmează batjocorirea și umilința. Soția sună la 112. Răspunde o doamnă, soția îi spune ce se întâmplă și solicită un echipaj de poliție. Răspunsul doamnei de la Serviciul de Urgență 112 este simplu: «N-am de ce să vă trimit poliția, mergeți acasă ori mergeți dumneavoastră la poliție și depuneți plângere». Soția perplexă, iau eu telefonul îi spune doamnei iar ce s-a întâmplat, că sunt victimă agresată și cer un echipaj. Doamna iar, că nu e nevoie. Eu simt că o iau razna. Îi spun iar: «Doamnă faceți-mi legătură cu poliția, e vorba de agresare, e vorba de martori care au văzut totul. Ce trebuia să se întâmple, să fiu omorât sau mai rău, să fie omorâtă soția ori fetița?». Și doamna zice scurt: «Nu e caz de poliție. Dacă doriți, vă trimit un echipaj SMURD». Și cu asta, basta!”, a continuat Bota.

„Adrenalina începe să urce tot mai tare și simt că efectiv o iau și eu razna. Soția e speriată, fetița mea și mai tare (tocmai asistase la o scenă violentă în care tatăl ei fusese lovit). Ce să fac? Sun la un prieten polițist și îi cer îndrumări. Până la urmă, mă pune în legătură cu poliția, dar poliția nu poate veni decât peste vreo oră și ceva fiindcă e doar un echipaj (vineri, la ora 15.30, în mijlocul Clujului!!!). Mi se recomandă ori să aștept, ori să merg la UPU și apoi la secție, să depun o plângere. Mor efectiv de nervi. Norocul că doamna care m-a sunat a fost incredibil de amabilă și empatică și mi-am dat seama că nu poate face mai mult. Bun. Atunci, hai să fac eu cercetarea. Iau numărul de telefon al unei persoane care a văzut totul și, de bună voie, îmi spune că vine ca martor. Acea persoană lucrează la sala de jocuri de peste drum și chiar îmi spune că Jegul e un obișnuit recalcitrant al casei.” „Apoi sun la compania de taxi Nova, care efectiv nu mă bagă în seamă. Cineva din secretariat mă trimite elegant la plimbare și-mi spune că nu pot să-mi furnizeze numele Jegului. Tâmpla mea e tot mai aproape de un AVC. Realizez tot mai tare ce ar fi putut să pățească fetița mea, familia mea într-o situație de acest fel. Simt tot mai tare că trebuie să-l prind pe Jeg, să-l nenorocesc, să-l leg cu o funie de mașină și să-l târăsc prin oraș.”, a mai scris Bota.

Scriitorul bătut de un taximetrist: "Decid să merg la Urgență" 

“Cumva mă calmez. Ce-i de făcut? Decid să merg la Urgență. Le las pe fete acasă și pornesc către Urgența de la Chirurgie 2. Deja falca s-a umflat, maxilarul e fracturat, sunt amețit și stomacul dă să erupă. Ajung la Chirurgie 2, stau, stau. La un moment dat, sunt întrebat ce e cu mine. Mi se zice „stați puțin”, să întreb. Aștept iar. După o vreme iar nedefinită, doamna se întoarce și mă trimite la UPU pe Clinicilor, fiindcă doctorul de gardă a zis că nu e de competența lor să constate ce e cu mine!”„What??? Iar mi se urcă AVC-ul la tâmplă. Îi mulțumesc și mă pornesc spre UPU. Ajung la UPU. Stau deja de 2 ore și 40 de minute. Stau și încă aștept să fiu consultat. Între timp au apărut 9 alcoolici agresivi, toți legați și toți puși la primă observație. Simt că doar un AVC mă mai poate salva de la toată această nepăsare și umilință pe care trebuie să o trăiesc în țara mea, unde mi-am dedicat sufletul până la epuizare pentru educație și cultură. Bun. Recapitulez: sunt înjurat, sunt lovit, viața mea și a familiei este pusă în pericol în mijlocul zilei și-n mijlocul Clujului, Jegul este liber și bine-merci, Serviciul de urgență 112 mi-a dat cu tifla, poliția încă n-a făcut nimic, la UPU stai ca un bou și aștepți după alcoolici.” „Nu e bai. Încă aștept, pentru că nu mă voi opri până nu-l identific pe Jegos, voi depune plângere penală și voi cere să fie tras la răspundere (chiar dacă știu că totul e în van în România). Și voi depune plângere penală și împotriva Serviciului de urgențe 112. Încă aștept. S-au făcut 3 ore de când aștept la UPU și au mai apărut doi alcoolici agresivi. Jegosul e încă liber în țara în care poți fi ucis sau poți să mori liniștit cu instituțiile care-ar trebui să te apere, lângă tine! Oameni buni, dincolo de toate, vă spun: comorile noastre culturale nu există, e doar o iluzie poleită în festivaluri chic, asta e România de azi. O văd în fiecare zi, dar m-am mințit pe mine însumi până acum că poate totuși lucrurile se vor schimba cândva. Scuzați-mi expresia, dar: Adio, țară de căcat!”, a încheiat scriitorul.

Bota a plecat în SUA, a ajuns la Las Vegas, dar se pare că nu i-a plăcut. "Stau în mijlocul vieții. La sud de mine locuiește dumnezeu și o grămadă de boschetari ce s-au obișnuit să nu mai ceară nimic. Stau împreună, și dumnezeu și boschetarii, sub acea chitară de la Hard Rock Cafe, resemnați, pierduți în iluzia lor, pierduți printre miile de oameni care mișună peste ei. Clipesc. Două negrese cu aripioare și cu pămătuf pe sfârcuri îmi cer să fac o poză cu ele. Click. Iar. Clipesc. La nord trec limuzine, Dodge-uri, Chevi-uri, motoare aspre, bași tremurători, costume, decolteuri, mărci, zorzoane, opulență, roți care trec peste orice, trec peste suflete, capete, vieți, nevieți. Trec fără să se uite în urmă. Trec fără să știe că timpul le trece la fel. Ca tuturor. La est și vest, ca într-un container, stau închiși oamenii, toți ceilalți, consumatorii de rând, închiși în propriile ispite, își joacă la noroc ultima speranță neinteresați de faptul că cineva întotdeauna pierde. Și întotdeauna ei sunt acei cineva. Clipesc. Acesta e un oraș ca oricare altul. Și e plin de oameni ca și tine. Clipesc. Reclame, sărăcie, subjugare, tristețe, multă tristețe. Oriunde te uiți. În sufletul oricui e o tristețe inimaginabilă. În lumea asta nimeni nu mai vede pe nimeni. În lumea asta nimeni nu mai vede pe nimeni. În a voastră cum e? Vă dați seama în ce singurătate trăiți? Chiar vă dați seama?”, a notat el din SUA. El s-a întors la Cluj-Napoca şi a participat la lansarea unei cărţi.

 

Clipul zilei pe STIRILEKANALD.RO:
Te-ar putea interesa si