1 din 3 | Steven Seagal îi făcea masaj maestrului său de arte marțiale în adolescență? „Avea pectoralii ca o femeie în vârstă”
2 din 3 | Steven Seagal îi făcea masaj maestrului său de arte marțiale în adolescență? „Avea pectoralii ca o femeie în vârstă”
3 din 3 | Steven Seagal îi făcea masaj maestrului său de arte marțiale în adolescență? „Avea pectoralii ca o femeie în vârstă”
Perceput ca un adevărat expert în aikido încă din adolescență, Steven Seagal a afirmat de-a lungul anilor că ar fi fost discipolul direct al lui Morihei Ueshiba, fondatorul artei. Dar în spatele acestei povești, fascinante pentru milioane de fani, se ascunde o practică ciudată din dojo-ul maestrului japonez — una care, privită astăzi, ar ridica semne serioase de întrebare.
Odată cu trecerea timpului, relatările despre antrenamente, ritualuri și interacțiuni apropiate dintre maeștri și ucenici au început să fie privite cu alți ochi. Ce era cândva semn de respect și devoțiune poate părea acum o zonă gri, aflată între disciplină și abuz.
Seagal, adolescentul american care visa la Japonia
Înainte să devină eroul din „Under Siege” sau „Above the Law”, Steven Seagal era doar un adolescent american timid, pasionat de arte marțiale și muzică blues. S-a născut în 1952, în Michigan, și a descoperit aikido-ul la 17 ani, într-un dojo din California. În interviurile ulterioare, Seagal avea să spună că a fost instruit de maeștri japonezi care îl cunoșteau personal pe Morihei Ueshiba — și, în unele versiuni, că l-ar fi întâlnit chiar pe fondatorul aikido-ului.
Problema e că Ueshiba murise în 1969, exact în anul în care Seagal își termina liceul.
În realitate, Seagal ajunge în Japonia la începutul anilor ’70, unde se antrenează sub îndrumarea lui Koichi Tohei și a altor elevi ai lui Ueshiba. Devine, în scurt timp, o prezență exotică și respectată în lumea dojo-urilor — primul occidental care conduce un centru de aikido în Japonia.
Acolo, tânărul american începe să prindă gustul mitului. În fotografii și interviuri, apare mereu între grav și iluminat, vorbind despre energie, flux, control. Presa japoneză îl numește „gaijin sensei”, iar în America imaginea se umflă rapid: Steven Seagal, „ucenicul fondatorului aikido-ului”. Adevărul, ca de obicei, e undeva la mijloc — între disciplină, marketing și o poveste care se voia perfect rotundă.
Citește și: Actorul Steven Seagal îl laudă pe "marele lider al lumii" Vladimir Putin
Maestrul care își punea elevii să-l maseze
În dojo-urile tradiționale japoneze, relația dintre maestru și discipol depășea cu mult sala de antrenament. Un uchi-deshi – adică un elev intern – nu era doar un student al artei, ci un ajutor personal, uneori aproape un servitor. Se trezea înaintea maestrului, îi pregătea micul dejun, îi spăla hainele, îi organiza ziua și, adesea, îl ajuta la relaxare.
Morihei Ueshiba, fondatorul aikido-ului, avea o rutină aproape ritualică: după fiecare sesiune de antrenament sau după băile terapeutice, chema câte un ucenic să-l ajute să-și relaxeze mușchii. Cei care i-au fost aproape povestesc că puțini reușeau să-i maseze spatele – corpul său era compact, musculatura extrem de dură, iar pieptul, deși îmbătrânit, trăda o forță ieșită din comun.
Shizuo Imaizumi, unul dintre ucenicii care l-au asistat în ultimii ani de viață, și-a amintit într-un interviu pentru Aikido Journal o scenă devenită legendară.
„Mușchii pieptului îi atârnau ca sânii unei femei în vârstă, dar erau plini de forță. Nimeni nu putea să-l maseze cu ușurință, era incredibil de puternic.”
Descrierea e atât de directă, încât pare neverosimilă astăzi. Dar în cultura dojo-ului, nu era nimic neobișnuit. Masajul făcea parte dintr-o tradiție spirituală veche, în care atingerea fizică era o formă de respect. Elevii îi îngrijeau pe maeștri nu doar din datorie, ci și ca mod de a învăța echilibrul și controlul propriului corp.
Totuși, privită cu ochii secolului XXI, scena ridică inevitabil întrebări. Într-o epocă în care granițele dintre mentorat, putere și intimitate sunt atent examinate, imaginea unui maestru care-și lasă elevii să-i maseze pieptul ar fi interpretată cu totul altfel.
Aici se naște și confuzia care, ani mai târziu, avea să se lege de numele lui Steven Seagal. În interviuri și articole apărute în presa americană, povestea a fost preluată, adaptată, exagerată. Cineva a spus cândva că Seagal ar fi vorbit despre acele masaje. Altul a citat greșit. Și, în scurt timp, legenda s-a amestecat: Seagal părea că vorbea despre o experiență trăită personal, când de fapt relata o tradiție veche, moștenită din generația lui Ueshiba.
Citește și: Actorul american Steven Seagal a fost numit de catre Vladimir Putin emisar special in Statele Unite
A fost Steven Seagal cu adevărat discipolul lui Ueshiba?
Pe hârtie, datele nu se potrivesc. Morihei Ueshiba a murit în aprilie 1969, la 85 de ani, iar Steven Seagal, născut în 1952, era atunci un adolescent care abia își descoperea pasiunea pentru aikido într-un dojo californian. Oricât ar fi dorit Hollywoodul să aibă un „ucenic american al fondatorului aikido-ului”, realitatea istorică nu confirmă această legătură directă.
Majoritatea surselor japoneze și occidentale menționează că Seagal s-a format sub Koichi Tohei și Kisshomaru Ueshiba, fiul fondatorului, oameni care au dus mai departe moștenirea maestrului. Din acea linie spirituală, el a moștenit poate mai mult decât tehnica — a preluat și o parte din aura mitologică a lui O-Sensei, acel amestec de disciplină, misticism și putere fizică.
Nu există nicio dovadă că Steven Seagal ar fi participat personal la ritualurile de masaj ale lui Morihei Ueshiba. Dar nici nu putem exclude faptul că practica respectivă – considerată o formă de devoțiune și de respect în dojo-urile tradiționale – a fost perpetuată și de discipolii maestrului. E foarte posibil ca aceste obiceiuri să fi rămas parte din cultura aikido-ului clasic, transmisă discret din generație în generație, ca o relicvă a epocii în care relația dintre maestru și elev era aproape una de familie.
De aici până la legendă a fost doar un pas. În interviuri de la începutul anilor ’90, când Seagal se afla la apogeul carierei, povestea s-a transformat. Cineva a menționat că „a fost acolo”. Altul a spus că „a văzut cu ochii lui”. Într-o industrie construită pe mituri, diferența dintre adevăr și ficțiune devine aproape irelevantă.
Cert e că Seagal a înțeles perfect cum funcționează mitul. Iar când ești actor, maestru autoproclamat și povestitor talentat, legenda devine uneori mai puternică decât faptele.
De la maestru spiritual la persona non grata la Hollywood
La începutul anilor ’90, Steven Seagal părea întruchiparea idealului oriental în versiune americană: un maestru al autocontrolului, vegetarian convins, vorbitor fluent de japoneză și predicator al nonviolenței, dar capabil să neutralizeze cinci adversari în același cadru. Filmele sale – „Above the Law”, „Hard to Kill”, „Under Siege” – îi consolidaseră imaginea de războinic înțelept, un samurai modern cu suflet de poet.
Apoi, imaginea a început să se fisureze.
În 1991, mai multe asistente de producție de pe platourile Warner Bros. l-au acuzat de hărțuire sexuală. Cazurile au fost închise discret, fără procese publice, dar altele au urmat. În 1998, Seagal a fost dat în judecată pentru comportament indecent de o actriță aspirantă, iar în 2010, o fostă asistentă personală l-a acuzat de abuzuri și constrângere sexuală. În anii următori, alte femei – inclusiv actrițele Jenny McCarthy și Portia de Rossi – au povestit episoade similare.
Hollywoodul, care îi tolerase excentricitățile, a început să se retragă. Rolurile mari s-au evaporat, proiectele au devenit obscure, iar reputația sa – aproape imposibil de reabilitat.
Pe măsură ce cariera cinematografică se stingea, Seagal și-a mutat atenția spre politică și geopolitică. În 2016 a primit cetățenie rusă, într-o ceremonie personală cu Vladimir Putin, pe care îl numea „unul dintre cei mai mari lideri ai lumii moderne”. A urmat o perioadă în care a devenit practic ambasador neoficial al Kremlinului, apăsând adesea pe retorica „păcii mondiale” și a „echilibrului spiritual”.
În 2023, a fost sancționat indirect de autoritățile americane pentru colaborarea cu structuri de propagandă rusă, iar studiourile majore de la Hollywood au refuzat orice colaborare. Astăzi, Seagal filmează rar și mai ales în producții est-europene de categorie B.
Imaginea sa, cândva de maestru calm și iluminat, e acum percepută ca o mască – una care ascunde un amestec de misticism, putere și impulsuri întunecate.
Ironia finală e amară: omul care predica nonviolența prin aikido a ajuns el însuși simbolul violenței simbolice – abuzul de imagine, de putere, de mit.
Ce face astăzi Steven Seagal
În anii care au urmat prăbușirii carierei sale hollywoodiene, Steven Seagal s-a reinventat de mai multe ori. A devenit cetățean al Rusiei, apoi al Serbiei, a apărut alături de Vladimir Putin la evenimente oficiale și a primit chiar un rol simbolic de „trimis special pentru relațiile umanitare dintre Rusia și Statele Unite”.
În interviurile recente, vorbește mai puțin despre filme și mai mult despre armonie globală, karma și „nevoia de echilibru între Est și Vest”. În paralel, a lansat o carieră muzicală discretă, cântând blues cu o voce gravă și surprinzător de decentă, acompaniat de chitara sa preferată.
Seagal trăiește între Moscova și Belgrad, se declară „om liber” și pozează în continuare în maestru spiritual. Deși a fost implicat în numeroase controverse politice, susține că a rămas fidel principiilor aikido-ului: echilibru, acceptare, neagresiune. Dar pentru majoritatea publicului occidental, imaginea e greu de recuperat. Maestrul misterios s-a transformat într-un personaj excentric, prins între cultul propriei legende și izolarea autoimpusă.
