Urmăriți poveștile a trei tineri pentru care „tărâmul făgăduinței” s-a dovedit a fi tot acasă, lângă familie și prietenii de-o viață.
America. „Lumea nouă” de peste mări și țări înspre care privim fascinați în filme și unde ne-am dori să ajungem măcar o dată în viață. Țara tuturor posibilităților, o patalama de netăgăduit sau o simplă lozincă? Adrian, Valentina și Tudor au vrut să treacă ei înșiși oceanul ca să-și răspundă la întrebare.
Poveștile lor seamănă. Ca hipnotizați de farmecul Americii, au plecat și nu s-au mai uitat înapoi. Adrian are acum 24 de ani și face muzică. Pentru muzică a și plecat, la 18 ani, la una dintre cele mai bune facultăți în domeniu, Berkeley College of Music, în Boston.
Adrian Culetu, producător muzical: „Tata de exemplu a fost mult mai panicat decât mine, el la două dimineața stătea și dădea refresh la mail, eu dormeam și dimineața la 7 dimineața a venit și mi-a aruncat foaia cu admission letter-ul și eu am rămas un pic așa... „ok, nice, now what?"
Nu a durat mult și a dat piept cu viața reală, dincolo de suburbiile tihnite din filme, era singur... de partea cealaltă a sferei.
Adrian Culetu, producător muzical: „Ești ca un pion pe o tablă de șah pe care nu știe nimeni nimic. O tablă de șah colorată diferit cu alte mutări, cu totul diferit și nu știi ce se întâmplă. De exemplu eu când am ajuns acolo nu știam unde-mi spăl hainele, nu aveam mașină de spălat in casă, mergeam cu metroul să-mi spăl hainele, cu ele într-o valiză.”
Adrian Culetu, producător muzical: „De acolo când veneam în România, mi se părea că totul
e în urmă și eram așa un pic descurajat. Încercăm să aduc din chestiile pe care le știam eu
acolo și mă izbeam de chestia asta... „băi noi suntem acum aici. ori cobori la nivelul nostru ori îți faci
Citeste si: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?- catena.ro
filmul tău”, știi?”
Ca într-un jurnal de bord al unei călătorii spre succes, așa caută Adrian prin amintirile din America. Cei 5 ani acolo se văd, vorbește cu un ușor accent, iar unele cuvinte parcă au vibrația potrivită doar în engleză. S-a întors în țară odată cu debutul pandemiei. Dacă ar reveni în State, nu știe încă, ar vrea să creadă că și la noi se poate și încearcă să-și demonstreze asta în fiecare zi.
„Mi s-a părut oricum.... home is home. Nu poți să uiți de unde ai plecat.”
La fel își spune acum și Valentina, care a plecat la New York în urmă cu 5 ani ca să se dedice pasiunii sale, bodybuilding-ul.
„Respiră, privirea în față. Aici. Încordezi fesierul... ”
Valentina Lăzărescu, personal trainer și bodybuilder: „Cred că fiecare își face o percepție că și cum ar fi că în filme, nu este deloc așa. peste tot e foarte frumos să te duci să vizitezi, dar când stai acolo îți dai seama că nu este neapărat așa cum ți-ai dori. Trebuie să muncești foarte mult. Și
a trebuit să muncesc în alte domenii, a trebuit să muncesc în restaurant că să pot să fac niște bani că să pot să fac altă școală acolo
(...) În același timp chiriile sunt extraordinar de mari, deci e visul american că faci o anumită suma de bani dar la finalul lunii când tragi linie îți dai seama că nu prea rămâi cu atât de mult.”
Valentina s-a întors înapoi în țară în august anul acesta. A decis că oportunitățile sunt mai multe aici, iar competiția, deocamdată mai mică. Până la urmă, în leagănul capitalismului, succesul se leagă de bani. Mulți, după cum ne recunoaște și Tudor, care a plecat cu o bursă sportivă în Las Vegas, în urmă cu 10 ani.
Tudor Rus, fost jucător de baschet/agent imobiliar: „Visul meu dintotdeauna a fost să fac sport, am jucat baschet de performanță pentru aproximativ 12 ani. Asta m-a făcut să îmi doresc mai mult de la viață și să îmi doresc să plec în afară.”
Citeste si: Culiță Sterp, amintiri traumatizante din copilărie: „Râdeau copiii de mine.”- kfetele.ro
Se spune că „ce se întâmplă în Vegas, rămâne în Vegas”. Pentru Tudor, s-a întâmplat să fie vorba mai mult despre muncă.
Tudor Rus, fost jucător de baschet/agent imobiliar: „Până am reușit să mă integrez în societatea lor mi-a luat ceva timp, în momentul în care am ajuns acolo și un cetățean afro-american a început să vorbească cu mine dialecte și slanguri diferite i-am zis te rog frumos, mai încet că să pot să înțeleg și eu ceva. La 17 ani visul meu automat era vorba despre un posibil jucător de NBA, totul se învârtea în jurul acestui campionat, cel mai mare din lume până la urmă.(..) În momentul în care am ajuns să facem ceva efectiv în sensul asta ne-am dat seama cât de mare este competiția.”
După patru ani de școală, a ieșit în câmpul muncii. A început de jos, dintr-un restaurant, dar constant trebuia să demonstreze că e mai bun ca alții.
„În România este parcă mai simplu să te lipești de oameni. În America oamenii sunt parcă mai reci și mai sceptici.”
După doi ani acolo, s-a întors să o ia de la zero. Tata i-a fost alături, iar azi au împreună o agenție imobiliară.
„Aici avem un apartament open space cu o suprafață utilă de aproximativ 54 mp, plus balcoane 60 mp.”
Cum ei au reușit aici, la poalele Carpaților, vor ca și alții să o facă. Să lăsăm deoparte nemulțumirile și să deschidem ochii. Pentru că România se schimbă. Prin noi.
„Trebuie să înțelegem că țara asta putem s-o schimbăm numai că e nevoie de oameni care să vrea schimbarea. Să fim un pic mai dispuși să luăm riscuri, să ne asumăm niște chestii, să facem pasul ăla de care ne e frică. La mulți ani, România, la mulți ani, români frumoși!”
