România se confruntă cu o criză gravă în ceea ce privește vaccinarea împotriva rujeolei, fiind pe primul loc în Europa atât la numărul de îmbolnăviri, cât și la decese cauzate de această boală.
Mai mult de jumătate dintre copiii din țară nu sunt vaccinați, iar valul antivaccin a luat amploare în special pe rețelele de socializare, unde informațiile false și neconfirmate se răspândesc rapid.
Medicii atrag atenția că părinții care refuză vaccinarea nu trebuie condamnați, ci înțelegerea temerilor lor este esențială. Mulți dintre aceștia se bazează pe supoziții și informații eronate, adesea preluate din mediul online, care le alimentează teama față de vaccinuri.
Citește și: VIDEO Gripa a făcut 11 victime în ultima săptămână
Rujeola poate provoca complicații neurologice severe, inclusiv o formă de encefalită numită panencefalită sclerozantă subacută, care evoluează spre deces. Clinica de Neurologie Pediatrică din București are în grijă mai mulți copii diagnosticați cu această afecțiune.
Vaccinul împotriva rujeolei se administrează în două doze, însă nici măcar jumătate dintre copii nu au primit prima doză. În multe cazuri, copiii nevaccinați ajung în terapie intensivă, iar unele cazuri s-au soldat cu decese, în special în rândul copiilor preșcolari și adolescenților.
Citește și: VIDEO Vârful sezonului de gripă. Peste 60 de decese și mii de cazuri sunt înregistrate în România
Medicul de familie rămâne principala sursă de încredere pentru părinți în luarea deciziei de vaccinare. Mulți părinți refuză vaccinarea nu din nepăsare, ci din teamă și confuzie, iar specialiștii subliniază importanța oferirii de informații clare și corecte pentru a combate dezinformarea.
În România, schema națională prevede 11 vaccinuri gratuite pentru copii, menite să îi protejeze încă din primele zile de viață. Totuși, aceste vaccinuri nu sunt obligatorii prin lege, ceea ce contribuie la rata scăzută a vaccinării și la vulnerabilitatea populației în fața bolilor prevenibile.
„Jurnalist n-am crezut că o să devin, nici măcar atunci când luam interviuri colegilor din liceu despre ultima zi de școală și încercam să smulg de la ei o lacrimă. Pe atunci nu aveam microfon, dar aveam o sticlă de apă sau un băț care își făceau foarte bine treaba.
Am dat apoi admitere la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea București. Trei ani mai târziu făceam practică la Kanal D, iar oamenii de aici au decis că merit o șansă … și iată cum am devenit jurnalist.
Pe mine mă puteți vedea zilnic, de la 9 la 10, în intervenții live. Mergem la ANM să vedem cum e vremea sau poate mă veți vedea pe la covrigării, în stații de autobuz, prin tramvaie, pe scurt, unde sunt oameni – sunt și eu. Îmi place să fac materiale despre tânăra generație sau despre problemele românilor. Îmi mai place să văd ce restaurante inedite se mai deschid, iar uneori încerc să aflu și unde putem merge în vacanță”.
