Actriţa Brânduşa Zaiţa Silvestru a încetat din viaţă

Actriţa Brânduşa Zaiţa Silvestru a încetat din viaţă, anunţă Teatrul Ţăndărică, numind-o ”una dintre cele mai valoroase reprezentante ale artei păpuşăreşti din România”.

”Cu adânc regret Teatrul Ţăndărică anunţă trecerea în nefiinţă a celei care a fost Brânduşa – Zaiţa Silvestru”, este anunţul pistat pe pagina de Facebook a Teatrului Ţăndărică.

Citeste si: O echipă condusă de secretarul de stat Horaţiu Moldovan a mers la Spitalul Floreasca pentru a se interesa de starea de sănătate a pacientei arse în timpul operaţiei

Citeste si: Scandal sexual în cadrul clubului de baschet feminin. Conversații explicite despre partidele de amor

Citeste si: Trafic îngreunat din cauza zăpezii pe drumurile din 17 judeţe

Născută la 8 iulie 1933 la Botoşani va deveni una dintre cele mai valoroase reprezentante ale artei păpuşăreşti din România.
Ca artist păpuşar al Teatrului Ţăndărică, între anii 1950 – 1997 a realizat numeroase roluri memorabile în spectacolele (ex.) Artiştii pădurii (1954, regia Ştefan Lenkisch), 2-0 pentru noi (1956, regia Renée G.

Silviu), Micul Muck (1957, regia Miron Niculescu), Păţaniile unei păpuşi de lemn (1958), Păcală (1959, regia Ştefan Lenkisch), Cea mai frumoasă stea (1962, regia Miron Niculescu), Elefănţelul curios (1963, regia Ştefan Lenkisch, rolul principal), Eu şi materia moartă (1964, regia Margareta Niculescu şi Ştefan Lenkisch), Cele trei neveste ale lui Don Cristobal (1965 regia Margareta Niculescu), Ileana Sânziana (1967), Peter Pan (1971), Pisica de una singură (1976 regia Margareta Niculescu), Făt-Frumos din lacrimă (1982, regia Margareta Niculescu), Don Quichotte (regia Ştefan Lenkisch, rolul principal), Aventuri cu Scufiţa roşie (1986, regia Cristian Pepino, rolul principal), Cenuşăreasa (1990, regia Silviu Purcărete, rolul principal) pentru care a primit numeroase premii de interpretare la festivaluri naţionale şi internaţionale.
A realizat numeroase recitaluri: Puiul (1974), Arvinte şi Pepelea (1984, regia Victor Ioan Frunză), Mănuşa (1987, regia Ludmila Szekely – Anton); Dumbrava Minunată (1989 regia Cristian Pepino), Coţofana hoaţă (1996, regia Brânduşa Zaiţa Silvestru) în care şi-a pus în valoare registrul larg al posibilităţilor de interpretare.
În anul 1983 i se decernează Premiul pentru întreaga activitate.
A scris numeroase piese şi adaptări pentru teatrul de păpuşi precum şi o serie de articole de specialitate, a pus în scenă ca regizor artistic la Teatrul de Animaţie din Bacău.
Din 1990 a fost profesor de Arta Teatrului de Păpuşi la Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, devenită mai apoi Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), avand o contribuţie deosebita la formarea multor generaţii de artişti de gen.