Auzim în fiecare zi de condamnări la închisoare cu suspendare sau închisoare cu executare pe care le primesc cei găsiți vinovați de judecătorii penali din România. Care sunt diferențele dintre aceste două tipuri de condamnare?
Cea mai importantă diferență dintre condamnările la închisoare cu suspendare și cele la închisoarea cu executare se referă la faptul că persoana condamnată nu trebuie să stea efectiv la închisoare, în cazul în care primește închisoare cu suspendare. Cu toate acestea, drepturile acelei persoane sunt îngrădite, conform deciziei judecătorești.
Citeste si: Marian Vanghelie, condamnat la 11 ani de închisoare pentru luare de mită și spălare de bani
Condamnarea cu suspendare înseamnă o pedeapsă cu închisoarea sau o măsură privativă de libertate a cărei executare este suspendată condiționat, integral sau parțial, în momentul pronunțării sentinței, prin impunerea uneia sau a mai multor măsuri de probațiune.
Astfel de măsuri de probațiune pot fi incluse în hotărârea judecătorească sau stabilite printr-o decizie separată de probațiune adoptată de o autoritate competentă, potrivit Lex-Europa.eu.
„Măsurile de probațiune” înseamnă obligații și măsuri de constrângere impuse de o autoritate competentă unei persoane fizice, în conformitate cu legislația națională a statului de condamnare, în legătură cu o condamnare cu suspendare, o condamnare cu amânarea aplicării pedepsei sau o liberare condiționată.
Citeste si: Cererea pentru eliberare condiționată depusă de Liviu Dragnea va fi judecată la Tribunalul Giurgiu
Condițiile în care o persoană poate fi condamnată penal la închisoare cu suspendare sunt prevăzute în art. 91 din Codul Penal.
(1) Instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a
Citeste si: Gingii inflamate la bebelusi: cauze si solutii privind tratamentul- catena.ro
(2) Când pedeapsa închisorii este însoțită de pedeapsa amenzii aplicate în condițiile art. 62, amenda se execută chiar dacă executarea pedepsei închisorii a fost suspendată sub supraveghere.
(3) Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:
a) pedeapsa aplicată este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost inițial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;
c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților.
(4) Este obligatorie prezentarea motivelor pe care s-a întemeiat condamnarea, precum și a celor ce au determinat suspendarea executării pedepsei și atenționarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Termenul de supraveghere reprezintă durată suspendării executării pedepsei și poate fi cuprins între 2 și 4 ani, fără a putea fi mai mic decât durată pedepsei aplicate, după cum prevede art. 92 din Codul penal.
Acest termen se calculează de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.
Pe toată durată termenului de supraveghere condamnatul trebuie să respecte măsurile de supraveghere impuse de instanță și să execute obligațiile ce îi revin.
(1) Pe durata termenului de supraveghere, condamnatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
(2) Instanţa impune condamnatului să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să urmeze un curs de pregătire şcolară ori de calificare profesională;
b) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
c) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală;
d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței
Dacă pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită până la împlinirea termenului și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsă închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.
Citeste si: Culiță Sterp, amintiri traumatizante din copilărie: „Râdeau copiii de mine.”- kfetele.ro
Atunci când infracțiunea a fost săvârșită din culpă, instanță poate menține executarea pedepsei sub supraveghere.
Alte situații în care poate fi anulată suspendarea executării pedepsei:
- Revocarea intervine in cazul in care, pe parcursul termenului de supraveghere, persoana supravegheata nu a respectat masurile de supraveghere sau nu a executat obligatiile impuse cu rea-credinta. In aceasta situatie instanta dispune executarea pedepsei.
- Un alt caz de revocare este reprezentat de neindeplinirea integrala a obligatiilor civile stabilite, in afara cazului in care persoana condamnata dovedeste ca nu a avut nicio posibilitate sa le indeplineasca.
- Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere este revocata si atunci cand pedeapsa amenzii care a insotit pedeapsa amenzii nu a fost executata si a fost inlocuita cu pedeapsa inchisorii. Instanta revoca suspendarea si dispune executarea pedepsei, la care se adauga pedeapsa inchisorii care a inlocuit amenda.
