1 din 3 | Sfârșitul dureros al unei copile de doar 9 ani. S-a stins din viață la spital, după 20 de ore de agonie. „Simțea mititica”
2 din 3 | Sfârșitul dureros al unei copile de doar 9 ani. S-a stins din viață la spital, după 20 de ore de agonie. „Simțea mititica”
3 din 3 | Sfârșitul dureros al unei copile de doar 9 ani. S-a stins din viață la spital, după 20 de ore de agonie. „Simțea mititica”
O femeie a însoțit-o pe nepoata sa în vârstă de nouă ani la spital pentru un simplu răceală. Din nefericire, copila a plecat din spital în sicriu. La patru ani distanță de la această tragedie, bunica încă speră că va primi răspunsuri și că va obține dreptate pentru Sabina, care a trebuit să îndure ore întregi de agonie.
„Nu voi uita niciodată acea zi, a fost o strășnicie ceea ce s-a întâmplat. Era o fetiță plină de viață, sănătoasă, niciodată nu avea probleme sau să bolească. Dar la 7 februarie 2019 a făcut febră și am decis să o înscriu la pediatru, la clinica unde era la evidență. Ne-am înscris pe sâmbătă, i-am dat niste Nurofen, să-i scadă febra, dar a doua zi din nou s-a ridicat.
Aceasta a fost doar începutul coșmarului. Bunica s-a văzut nevoită să o ducă din nou pe fetiță la spital, acolo unde a fost internată. Medicii au efectuat mai multe analize, iar cu toate acestea, au trecut patru ore fără ca micuței de 9 ani să i se ofere vreun tratament.
Copila a stat în camera de gardă timp de 4 ore, fără să primească vreun tratament
„Au trecut câteva minute, când s-a auzit un răcnet de Doamne ferește, mi-am pus degetele în urechi nici să nu aud.
Atunci, condiția micuței Sabinei începuse să se înrăutățească din ce în ce mai bă, ba chiar şi ea simțea că va muri. „Bunica, mi-i rău, bunica”, atât zicea într-una.(....) Mă uitam la aparate, când coborau, când urcau. Îi măsurau și tensiunea la mânuță, răcnea de durere. Eu tot strigam la sora medicală: „Uitați-vă că ceva se întâmplă”. La un moment dat, ea mi-a spus să merg într-un salon și să stau acolo. La 5:30 am coborât înapoi, ea stătea cu lăcrimioara pe ochi, iar împrejurul ei gărăfi cu apă fierbinte, lipite de ea. Chiar dacă era pe cale de moarte, nu trebuiau să-i pună fierbinte. Era vânătă, simțea mititica că gata, moare, a și zis: Bunica, eu nu o să scriu mai mult”.
La scurt timp, bunica a primit vestea dureroasă: "Sabinuța nu mai este”. Acestea au fost cuvintele grele și dureroase care i-au fost spuse Iuliei. În morții fetiței de doar 9 ani, au rămas mii de întrebări și o tristețe profundă. Acum, la 4 ani după tragedie, la mormântul micuței Sabina, bunica încă vărsă lacrimi și speră că i se va face dreptate.
Este studentă în anul al treilea la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București. A absolvit profilul filologic al Colegiului Național Ion Creangă din Capitală.
Pasiunea ei pentru domeniul jurnalistic a început încă de pe vremea când era elevă în clasele primare. Fiind foarte dornică să afle mai multe lucruri despre mass-media și televiziune, Alexandra a urmat mai multe cursuri destinate copiilor și adolescenților.
Pe lânga pasiunea pentru jurnalism, Alexandra este foarte interesată de teatru și film. În liceu a urmat cursuri de actorie și a participat la festivaluri pentru liceeni., iar ,,Titanic Vals” de Tudor Mușatescu este piesa ei de teatru preferată.