VIDEO Campania „Să nu ucizi”. Nicușor Dan, despre violența domestică și femicid: „Este o problemă a societății. Victimele sunt, poate și mai grav, copiii din aceste familii”

În campania „Să nu ucizi”, Nicușor Dan vorbește despre victimele violenței domestice, copiii prinși în astfel de familii și mesajul pe care statul trebuie să îl dea femeilor agresate.

Violența domestică și femicidul au devenit o urgență națională, cu zeci de femei ucise și sute de victime în fiecare zi. În cadrul campaniei „Să nu ucizi”, președintele României, Nicușor Dan, vorbește, într-un interviu exclusiv pentru Știrile Kanal D, despre trauma copiilor crescuți în astfel de familii, lipsa unui plan real de acțiune, nevoia de coordonare între instituții și mesajul pe care statul trebuie să îl transmită victimelor: curaj, sprijin și protecție pe termen lung.

Nicușor Dan, despre violența domestică și femicid, în cadrul campaniei „Să nu ucizi”

R: Violența domestică și femicidul au ajuns să fie o urgență națională. Până acum avem peste 55 de cazuri de femicid doar anul acesta. 165 de femei sunt bătute zilnic, pe lângă faptul că este o problemă pregnantă în societate. Ce v-a făcut să vreți să vă implicați în susținerea victimelor?

Dl ND: Bun, este o problemă a societății. Evident, victime directe sunt- nu vorbesc aici chiar de când se ajunge la gestul final- victime directe sunt femeile, doamnele, soțiile. Dar victimele… și aici poate e și mult mai important, victimele sunt copiii din astfel de familii care nu beneficiază de un suport emotional corespunzător și de o viziune asupra lumii care trebuie să fie de colaborare și de construcție, nicidecum de teamă, și deci este un subiect foarte important în care, împreună cu colegii de la Administrația Prezidențială, consilierul pentru ONG-uri, doamna Diana Pungă, vrem să ne implicăm

direct, în măsura în care putem, să fim un liant între instituțiile statului.

Ce strategie are statul pentru copiii care sunt martori ai violenței din familie

R: Pentru că ați menționat copiii, tocmai asta voiam să vă întrebăm: aveți o strategie națională pentru acești copii, care și ei, până la urmă, sunt victime? În momentul de față sunt foarte puține programe care se ocupă de copiii care rămân în urmă.

Majoritatea ajung să stea cu bunicii și au o creștere, de multe ori, insuficientă sau cu resurse materiale puține.

Dl ND: În momentul de față noi avem o strategie, nu avem cu adevărat- ca să spunem foarte direct- nu avem cu adevărat un plan de acțiune. Ce trebuie să știe oamenii care se uită la noi este că inclusiv pentru copii există consiliere psihologică acolo unde este nevoie- există, nu la nivelul la care ne-am dori, și ăsta este partea din efortul pe care trebuie să-l facem.

Există programe școlare care le sunt adresate și, în orice caz, pentru fiecare dintre persoanele care se uită la noi, mesajul este că există preocupare, există instituții și, în măsura în care vom reuși să avem dialogul între Stat și beneficiari, să dimensionăm aceste resurse.

„M-a impresionat curajul lor” Cum descrie Nicușor Dan întâlnirile cu victimele violenței domestice

R: Ați stat vreodată de vorbă față în față cu o victimă a violenței domestice și, dacă da, ce v-a făcut să simțiți, ce a transmis acea victimă?

Dl ND: Știți că am fost primarul Capitalei și în subordinea Primăriei Capitalei avem un centru de asistență socială unde foștii mei colegi, în opinia mea, fac o treabă foarte bună, și acolo avem câteva centre pentru victime ale violenței domestice, și doamne și copii, și am fost de mai multe ori să mă întâlnesc cu ei. În primul rând, m-a impresionat curajul, pentru că nu e ușor. Este și teamă, este și o legătură sentimentală- că de aia se căsătoresc oamenii, ca să construiască ceva împreună- o legătură sentimentală care e puternică.

Deci e un amestec de a vrea să pleci, a vrea… o contradicție, a vrea să pleci, a vrea să rămâi, și o decizie curajoasă pe care doamnele au avut-o. Vreau să spun, pentru cine e în poziția asta și se uită poate la noi, în decizia asta, să ne uităm tot timpul la interesul copilului. E foarte important.

R: Credeți că aceste cazuri ar putea avea legătură și cu resursa umană destul de redusă, așa cum au tot reclamat sindicatele? Dacă da, cum credeți că putem să facem acest pas prin care totuși să avem resursa umană suficientă, dar și să împăcăm constrângerile bugetare?

Dl ND: Da, e mult loc. Vă spun ca fost primar: e mult loc de a optimiza și de a duce oameni- mulți sunt de bună credință- de a duce oameni dintr-o parte a unei instituții publice în alta, astfel încât să echilibrezi ce fac oamenii cu nevoile pe care societatea le are. Trebuie însă să putem să… de asta spuneam mai devreme, să avem dialogul ăsta pentru a vedea necesitatea, pentru că, de multe ori, nu vedem necesitatea și, vorbind aici de violență domestică, nu vedem necesitatea pentru că nici mentalul public nu încurajează victima să vină către autoritate, și atunci ni se pare că am rezolvat problema doar pentru că nu avem un număr de telefoane sau de solicitări, când problema există.

R: Deci nu credeți că este musai să angajăm mai mulți oameni, ci că ar trebui redistribuiți mai bine?

Dl ND: E mult loc, ca fost primar al Capitalei, unde aveam cam 7000 de oameni în instituțiile subordonate, pot să vă spun că e mult loc de a optimiza.

Nicușor Dan, despre atitudinea autorităților atunci când vine vorba despre violența domestică

R: Noi am filmat multe cazuri în teren de femicid, de violență domestică, și am observat că, de multe ori, s-a ajuns la aceste cazuri tragice din cauza abordării simpliste a autorităților. Aveți un mesaj pe care să-l transmiteți către Parchetul General, către conducerea Poliției Române, în legătură cu aceste abordări ale anchetatorilor? Pentru că știm cu toții: schimbarea începe de la vârf.

Dl ND: Trebuie să spun, ca de obicei, să spun și ce e bine și ce e rău. Trebuie să spun că există acțiune, a și a Poliției, și a Parchetului. Asta e partea bună. Adică există peste 100.000 de intervenții, de exemplu, câteva mii de brățări electronice, deci sunt lucruri care se întâmplă. Partea rea este că încă noi, la nivel de mental colectiv, nu am conștientizat gravitatea acestei probleme. Și atunci, și sunt cazuri- și presa, la dumneavoastră presa, le-ați relatat- în care se duce polițistul și spune: „Și așa? Ți-a dat două palme, și ce?”

R: Așa este. Am găsit și noi astfel de cazuri.

Dl ND: Da, da. Și tocmai e nevoie ca, în interiorul Ministerului de Interne sau chiar al Parchetului, tipul acesta de cazuri să fie sancționate imediat. Și aici, în a avea o unitate în tratarea acestor cazuri, un standard în tratarea acestor cazuri de către poliție, trebuie să fim foarte fermi.

R: Ați vorbit despre faptul că avem deja o strategie națională. Știm că este concepută pentru anii 2022–2027. Ținând cont de contextul actual, simțiți că este nevoie poate să aduceți anumite modificări la această strategie națională? Ar trebui completări suplimentare?

Dl ND: În general, noi în România avem strategii, dar nu prea avem planuri de acțiune cu indicatori, bugete. Asta este suferința. Nu pot să vă dau răspunsul în momentul ăsta. O să ieșim- cum v-am spus- există un consilier prezidențial care se ocupă de asta, care e în contact cu instituțiile, că… Coordonarea lipseste foarte mult, și la un moment dat să ieșim cu raportul care să spună și măsuri de ordin executiv și de ordin legislativ ca să acopere fenomenul.

R: Știm că în anul 2017 ONU a făcut câteva recomandări inclusiv pentru țara noastră. Una dintre ele era faptul că victimele ar trebui să nu-și mai poată retrage plângerile penale, pentru că știm că, de multe ori, sunt manipulate sau, sub imperiul fricii, anumite victime și-au retras plângerile și au ajuns să fie omorâte. În spațiul public am văzut, în ultima perioadă, mai multe persoane, ministere, care au venit cu tot felul de propuneri legislative abia acum, însă aceste recomandări există din anul 2017. Dumneavoastră susțineți vreo astfel de propunere legislativă? Sau poate vreți să ne spuneți de ce credeți că, timp de 8 ani, nu a venit nimeni să spună că e o problemă reală?

Dl ND: Da, în primul rând, nu trebuie să blamăm victima. Noi, din poziția asta, trebuie să transmitem curaj, pentru fiecare dintre victime. Dar, dacă, cumva, cum ați spus, își retrage plângerea, nu trebuie noi să blamăm victima, pentru că e un complex de sentimente, este o nesiguranță. Trebuie să spunem din nou, foarte limpede, că statul nu a transmis voința de a ajuta pe temen lung aceste victime, chiar dacă există centre- nu suficiente. Deci, e un complex de factori. De ce, din 2017 până acum, nu am rezolvat problema? Pentru că, în dialogul acesta în interiorul societății, care trebuie să ajungă la decidentul politic, fiecare dintre noi n-am făcut suficient de mult, și e o vină cumva colectivă pe care trebuie să ne-o asumăm.

Mesajul lui Nicușor Dan pentru femeile care sunt victime ale violenței domestice

R: În încheiere, am vrea să transmiteți un mesaj către femeile care poate stau acum într-un colț al casei și sunt năpădite de frică și așteaptă să vadă ce le transmite Președintele României. Ar trebui să aibă curaj să vorbească, să meargă către autorități. Ce le spuneți?

Dl ND: Da, în primul rând, să se gândească la copii, dacă există, da, pentru că asta este responsabilitatea cea mai mare: să oferi copilului tău un mediu în care să se dezvolte cât mai bine pentru viitorul lui. Să aibă curaj, să se informeze, să vorbească la acele numere unice la care pot să primească consiliere și să aibă încredere că statul român se uită la problema asta. Deci, da- curaj pentru decizie și sprijin, atât cât putem, din partea statului, pentru situația lor.

Citește și: VIDEO Campania „Să nu ucizi”. Vocea femeilor care au trăit un adevărat iad lângă partenerii de viață