Ce este cultura huțulă din Suceava și Maramureș: Tradiții și obiceiuri din munți

Află ce este cultura huțulă din Suceava și Maramureș: Tradiții și obiceiuri din munți

Prezenți în zonele montane din Bucovina și Maramureș, dar și din alte regiuni carpatice, huțulii — cunoscuți și sub numele de huțani — reprezintă un subgrup etnic, păstrător al unor tradiții și obiceiuri străvechi, transmis din generație în generație.

Originea și identitatea huțulilor

Deși identitatea lor a stârnit numeroase controverse și interpretări, huțulii sunt cel mai adesea considerați un subgrup slav, înrudit cultural cu alte comunități carpatice precum boikii, lemkii sau goralii.

Denumirea „huțul” este învăluită în mister, fiind asociată fie cu un mod de viață nomad, fie cu termenul „kočiovati” — „a nomadiza”. De-a lungul secolelor, au fost considerați atât o ramură a ucrainenilor, cât și o etnie aparte, fiind denumiți în surse istorice drept „verhovinți” — locuitori ai munților.

Deși trăiesc în zone în care românii, polonezii și tătarii au coexistat, huțulii și-au păstrat particularitățile lingvistice și culturale, vorbind un grai slavic distinct, cu puține influențe românești, chiar și în regiunile de graniță.

Huțulii își numesc patria Huțulșcina, sau „Țara Huțulilor” — un ținut muntos, izolat, dar plin de viață și autenticitate. În România, ei sunt prezenți în județele Suceava (în comune precum Brodina, Cârlibaba, Moldova-Sulița sau Moldovița) și Maramureș (Repedea, Ruscova, Poienile de sub Munte ș.a.).

Oameni ai muntelui: traiul huțulilor

Huțulii trăiesc în strânsă comuniune cu natura, iar muntele le-a fost nu doar adăpost, ci și aliat, modelându-le identitatea.

Sunt descriși adesea ca oameni ai pădurilor, iscusiți meșteșugari, vânători pricepuți și păstrători ai echilibrului dintre om și natură.

Prelucrarea lemnului este una dintre îndeletnicirile de bază: casele sunt construite manual din lemn, obiectele gospodărești sunt sculptate cu migală, iar harnașamentele pentru cai sunt împodobite artistic. Femeile huțule sunt celebre pentru încondeierea ouălor, folosind tehnici și pigmenți naturali transmise din străbuni. Estetica huțulă este profund legată de mediu: frumosul este în tot ce-i natural, iar utilul este împodobit cu simț artistic.

Citește și: Comoara ascunsă a Maramureșului: Cum ajungi la Cascada Șipot

Port, muzică și credință

Costumele tradiționale huțule se remarcă prin modele și croieli unice, diferite de cele ale românilor sau ucrainenilor din jur. Muzica, deși conține influențe maghiare, are un caracter aparte, melancolic și viu totodată, reflectând viața simplă, dar plină de sens a comunității.

Religia joacă un rol important în viața huțulilor. Sunt ortodocși de rit vechi sau nou, iar deși viața lor de zi cu zi poate părea desprinsă de rigorile religioase, sărbătorile mari, precum Paștele și Crăciunul, sunt respectate cu solemnitate. În același timp, comunitățile huțule păstrează o dimensiune spirituală profundă, în care magia și vrăjitoria tradițională ocupă un loc aparte. Poveștile cu duhuri ale pădurii, cu blesteme și puteri oculte sunt transmise oral, iar bătrânii vorbesc despre ele cu o convingere greu de ignorat.

Calul huțul – simbol al libertății

Un alt element emblematic al culturii huțule este calul huțul, o rasă robustă și rezistentă, crescută de secole în regiuni montane. Acești cai sunt folosiți pentru muncă, dar și în ceremonialuri sau festivaluri, fiind parte integrantă a vieții de zi cu zi. La Herghelia Lucina din Suceava, se păstrează tradiția creșterii acestor animale, iar Festivalul Huțulilor organizat aici le celebrează anual.

Festivaluri și comunitate în prezent

În prezent, cultura huțulă este păstrată și promovată prin evenimente culturale precum Festivalul Huțulilor de la Moldova-Sulița (Suceava) sau Festivalul Internațional de Etnografie și Folclor „Huțulii” de la Repedea (Maramureș). Aceste evenimente adună meșteșugari, dansatori, muzicieni și turiști dornici să descopere lumea aparte a acestui popor.