Dominic Fritz a dezvăluit într-o postare mai veche ce a pățit atunci când a ajuns pentru prima oară în Romînia.
Dominic Fritz este marea surpriză a alegerilor locale, germanul de 37 de ani câștigând primăria Timișoarei. El a venit prima oară în România în 2003, ca voluntar la o casă de copii. Într-o postare din octombrie 2019, el a relatat, cu umor, acel moment. “Prima și ultima șpagă din viața mea am dat-o într-un autocar, la granița cu România. Era în septembrie 2003, România încă nu era în UE, iar eu, proaspăt absolvent de liceu, eram pentru prima oară pe drum spre această țară misterioasă cu încă 3 colegi germani care urmau să facă împreună cu mine un an de
voluntariat la Timișoara. Am fost avertizați că la vamă se vor strânge 5 euro de la fiecare pasager din autocar. Într-un amestec adolescentin de lașitate și curaj, am decis că vom contribui la mită colectivă nu cu 5, ci doar cu 2,50 euro fiecare.”, a scris Fritz.
Dominic Fritz a venit prima oară la Timișoara acum 17 ani
Citeste si: Cine este, de fapt, şoţia lui Nicuşor Dan? Dezvăluiri din viaţa celor doi
Citeste si: Greutate si inaltime copii in functie de varsta- catena.ro
Citeste si: VIDEO- Banca și becul, luate de primar. Primarul: Să le vină mintea!
„În anii ce au urmat, când dorul m-a tot adus înapoi la Timișoara, am petrecut foarte mult timp în autocare. De fiecare dată așteptam 4, 5, 6 ore la coadă la vamă în Cenad să pot ieși din UE și să intru în România. La fiecare călătorie după acea inițiere din 2003 am refuzat să dau cei 5 euro. Nu era un mare act de civism pentru mine; cu fața mea de neamț inocent mă prefăceam că nu înțeleg românește și eram lăsat în pace. Curaj le-a trebuit însă celor doi sau trei români din autocar care se opuneau și ei de fiecare dată, și care trebuiau să reziste discuțiilor aprinse și presiunilor de grup ("Din cauza ta o să ne scoată la toți bagajele la control!")”, a mai dezvăluit Dominic.
Dominic Fritz se pregătește de un madat de 4 ani ca primar la Timișoara“Cu trecerea anilor, am observat că numărul oamenilor care refuzau să participe la chetă tot creștea. Nu mai erau doi sau trei, ci 10 sau 15. Dezbaterile au devenit mai egale și tabăra anti-șpagă a devenit mai ofensivă ("Dacă nu ne opunem nici măcar aici, cum să se schimbe lucrurile vreodată?"). Într-o zi, poate în 2008, la scurt timp după aderarea României la UE, când deja se simțea că la vamă cozile nu mai erau chiar atât de infernale, eram iarăși în autocar spre Timișoara și a venit tradiționalul moment de chetă.”, a mai relatat Dominic Fritz.
„Șoferul a făcut anunțul obligatoriu pentru "contribuția voluntară". S-a ridicat un pasager din față ca să strângă banii. Era o doamnă mai în vârstă de la care a cerut prima. Dar ea a spus nu, cu voce tare și un ton sfidător. Omul a mers la următorul pasager. A spus și el nu. Unu după altul, oamenii au refuzat. Ajuns cam la jumătatea autocarului, omul cu cheta și-a pierdut speranța și a întrebat dacă mai e cineva care vrea să contribuie. În liniștea încăpățânată ce a urmat, s-a întors jenat pe scaunul lui, cu nimic în mână decât cei 5 euro de ai lui.” , a mai postat Dominic Fritz.
Citeste si: Culiță Sterp, amintiri traumatizante din copilărie: „Râdeau copiii de mine.”- kfetele.ro
