1 din 4 | Jimmy Savile, prădătorul uitat care reapare în dosarul Epstein
2 din 4 | Jeffrey Epstein s-a sinucis în închisoare în 2019
3 din 4 | Jimmy Savile, prădătorul uitat care reapare în dosarul Epstein
4 din 4 | JimmySavile, piatra de mormânt îndepărtată
Noile documente publicate de Departamentul de Justiție al SUA în dosarul Jeffrey Epstein readuc în atenție nu doar rețeaua unui infractor sexual, ci și un tipar mai vechi. Printre numele care apar în corespondență și declarații consemnate de FBI se regăsește, discret dar repetat, Jimmy Savile — vedeta BBC devenită post-mortem simbolul celui mai mare scandal de abuz sexual din Marea Britanie.
De ce apare numele lui Jimmy Savile în arhiva Epstein
În arhivele făcute publice de autoritățile americane, Jeffrey Epstein este subiectul central: trafic de minori, rețele de influență, ani de investigații ratate. Printre emailurile și rapoartele atașate dosarului apar însă și referințe la alte cazuri considerate relevante de către informatori și martori.
Unul dintre aceste nume este Jimmy Savile. Nu ca inculpat, nu ca suspect în dosarul Epstein, ci ca precedent. În corespondență adresată direct procurorilor federali americani, Savile este invocat drept exemplu de prădător
Citește și: Noi dezvăluiri din dosarele Epstein: Donald Trump știa despre atrocitățile comise de infractorul sexual
Este o apariție semnificativă tocmai pentru că nu este accidentală: Savile nu apare o singură dată, ci revine în mai multe contexte, ca punct de comparație pentru modul în care abuzurile pot fi ignorate atunci când autorul se bucură de statut, influență și acces la elite.
Un nume cunoscut, un trecut îngropat prea târziu
Pentru publicul britanic, Jimmy Savile nu mai are nevoie de introducere. Timp de zeci de ani, a fost una dintre cele mai recognoscibile figuri ale BBC, prezentator carismatic, filantrop omniprezent și apropiat al establishmentului.
După moartea sa, investigațiile oficiale aveau să confirme dimensiunea reală a abuzurilor: sute de victime, majoritatea copii, agresate în spitale, instituții publice, sedii ale televiziunii sau în contexte facilitate chiar de statutul său public.
Tocmai acest istoric explică de ce numele său apare în documente americane: nu pentru a redeschide un dosar penal, ci pentru a ilustra un model.
Emailurile ajunse la DOJ: Savile ca reper al protecției instituționale
Într-un email inclus în arhiva dosarului Epstein, trimis către procurori federali din SUA, un informator face referire explicită la Jimmy Savile, descriindu-l drept un „procurer of children for the elite”. Autorul mesajului susține că, în Marea Britanie, investigațiile legate de Savile ar fi fost obstrucționate de structuri de poliție și de factori de influență.
Este esențial de subliniat: aceste afirmații aparțin autorului emailului, nu reprezintă concluzii ale Departamentului de Justiție. Totuși, faptul că ele sunt păstrate în dosar arată că anchetatorii americani au considerat relevante aceste comparații atunci când evaluau amploarea și mecanismele cazului Epstein.
Un alt email, intitulat explicit „Epstein and British connections”, merge mai departe, sugerând că Savile ar fi fost protejat aproape o jumătate de secol de establishmentul britanic. Din nou, nu ca verdict, ci ca avertisment: astfel de cazuri nu sunt izolate și nici exclusiv americane.
Ce consemnează FBI: martori, nu verdicte
Dincolo de corespondență, numele lui Jimmy Savile apare și în rapoarte FBI de tip FD-302 — documente standard prin care agenții consemnează declarațiile martorilor, fără a le valida sau infirma.
În mai multe astfel de interviuri, martori descriu evenimente internaționale, inclusiv trade show-uri, unde apar figuri asociate cercului Epstein. În acest context, Savile este menționat ca participant sau entertainer, iar atmosfera acestor evenimente este descrisă în termeni extrem de duri.
Un martor afirmă că prezența lui Savile într-un astfel de context a fost „disgusting”, evocând un mediu dominat de bărbați cu comportamente deviante. Alte declarații îl descriu explicit drept „sexual deviant”. FBI notează aceste relatări fără a formula concluzii proprii.
Pentru cititor, diferența este importantă: documentele nu acuză, ci consemnează. Dar tocmai repetiția acestor mențiuni construiește contextul.
De ce apare Savile în același peisaj cu Epstein
Punând cap la cap emailurile și rapoartele, apare un fir comun: nu o colaborare directă dovedită între Savile și Epstein, ci un tipar similar de acces și protecție.
Ambii au gravitat în jurul elitelor. Ambii au avut acces la minori prin intermediul instituțiilor. Ambii au fost subiectul unor suspiciuni cunoscute „în cerc restrâns”, fără ca acestea să ducă la acțiuni decisive timp de ani sau decenii.
Pentru anchetatorii americani, cazul Savile pare să fi funcționat ca un avertisment implicit: ce se întâmplă atunci când un astfel de tipar este ignorat prea mult timp.
De ce reapar aceste nume acum
Publicarea noilor documente din dosarul Epstein vine pe fondul unei presiuni publice crescute pentru transparență. În acest context, reapariția numelui Jimmy Savile nu este întâmplătoare. Este un memento incomod: există precedente clare în care adevărul a ieșit la iveală prea târziu.
Dacă în cazul Savile, victimele au fost ascultate abia după moartea agresorului, cazul Epstein ridică întrebarea dacă societatea a învățat, în sfârșit, ceva din acea lecție.
Cum au sfârșit cei doi
Finalurile celor doi prădători spun, poate, la fel de multe ca viețile lor publice.
Jimmy Savile a murit în octombrie 2011 și a fost înmormântat în Scarborough, orașul pe care îl considera „acasă”. La cererea sa explicită, sicriul a fost îngropat într-o poziție neobișnuită, înclinat la aproximativ 45 de grade, astfel încât să „privească marea”.
Piatra funerară a amplificat controversele. Inscripția — „It was good while it lasted” — a fost percepută ca profund ofensatoare după ce amploarea abuzurilor a devenit publică: „ A fost bine cât a durat”.
În 2012, autoritățile locale au decis îndepărtarea și distrugerea pietrei funerare, pe fondul indignării publice.
Mormântul a rămas ulterior fără inscripție, într-un gest simbolic prin care comunitatea a încercat să se distanțeze de un nume devenit sinonim cu eșecul instituțional.
Jeffrey Epstein a avut un sfârșit diferit, dar la fel de controversat. După moartea sa în detenție, în 2019, trupul i-a fost revendicat de fratele său, Mark Epstein, și îngropat într-un cimitir din Palm Beach, Florida, într-un mormânt nemarcat, alături de părinți. Pentru a preveni vandalismul, numele părinților au fost eliminate de pe piatra funerară.
Unul a fost șters din spațiul public abia după ce a fost venerat. Celălalt a dispărut în tăcere, fără nume și fără monument. În ambele cazuri, rămâne aceeași întrebare: cât de mult adevăr a fost pierdut pentru că instituțiile au ales să întârzie?