Povestea emoţionantă a lui Daniel, românul care s-a luptat cu cancerul în Italia: „După prima operație, timp de trei ani nu am putut face nimic”

Un român este recunoscător medicilor care au avut grijă de el și l-au scăpat de cancer. Daniel așteaptă să își obțină cetățenia italiană și să ducă o viață normală.

Daniel Marius Pop este exemplul românului plecat în străinătate care, ca o hârtie de turnesol, arată că nu totul este o poveste roz, cu maşini scumpe, bani în cont şi timp liber pentru a călători în Europa şi a face coadă de Sărbători la vămile din vestul României. Daniel, un tânăr originar din România care s-a stabilit în Italia la vârsta de 6 ani împreună cu familia, a învins bătălia cu cancerul care i-a marcat adolescența și anii primei tinereți. Acum, așteaptă obținerea cetățeniei italiene și își dorește să își găsească un loc de muncă și să își întemeieze o familie, scrie România TV.

Daniel a descoperit că se confruntă cu boala încă din școala generală

Deși Daniel s-a confruntat în viață cu grele încercări, el a rămas optimist și determinat. ”Vreau să le dau curaj tinerilor care trec prin aceleași momente grele prin care am trecut și eu”, a spus el conform publicației  Il Tirreno.

Citește și: Povestea incredibilă a lui Bogdan, polițistul care a redat șansa la viață unui om: „A Învins cancerul datorită dumneavoastră!”

După o lungă luptă cu cancerul, care a durat 14 ani, este recunoscător medicilor italieni: „”Jacopo Giorgetti, care m-a operat de două ori, m-a salvat. Cu el s-a născut o prietenie care depășește relația pacient-medic. Datorită lui stau în picioare”.

Daniel, în prezent în vârstă de aproape 30 de ani, a descoperit boala în timpul anilor de școală gimnazială. Un tip de tumoare cerebrală cu creștere lentă care se dezvoltă din celulele care căptușesc spațiile din creier.

„Aveam o pareză facială și nu mai puteam să merg”, povestește Daniel.

Un grup de medici capabili din punct de vedere profesional și uman s-au adunat în jurul lui Daniel. Prima sa intervenție chirurgicală  a avut loc la spitalul din Livorno, când „boala începuse deja să atace cerebelul (o parte a creierului care joacă un rol vital în mișcare – n.r.)”.

”Jacopo Giorgetti (în prezent șeful secției de Neurochirurgie-Urgențe la Spitalul Universitar din Pisa), care m-a operat de două ori, m-a salvat.

Cu el s-a născut o prietenie care depășește relația pacient-medic. Datorită lui, stau în picioare. Și medicilor Emanuela De Marco și Luca Coccoli, de la Spitalul pediatric din Pisa, care m-au îngrijit când eram doar un copil și care încă îmi urmăresc cazul, mereu în contact cu colegii lor de la Institutul de Tumori din Milano, Maura Massimino și Giovanna Gattuso”, a spus Daniel.

Citește și: Povestea sfâșietoare a unui bărbat și a cățelușei sale, ambii diagnosticați cu cancer la rinichi

”Mi-au spus că exista un risc foarte mare de a rămâne paralizat. Când m-am trezit însă, mi-am ridicat mâinile și picioarele și totul era ok”, a menționat tânărul.

În ciuda anilor grei de luptă cu boala, Daniel și-a găsit în continuare forța de a merge mai departe. „Mi-am făcut un tatuaj cu un gladiator și apoi am găsit o persoană care a devenit pentru mine ca un tată: Roberto Altemura, cu cursurile sale de karate”.