exclusiv: VIDEO A descoperit o comoară de mii de monede otomane, în Argeș! Povestea completă a recuperării unui tezaur senzațional

Un tânăr pasionat de detecție de metale a făcut, în județul Argeș, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri din ultimii ani.

Patru vase pline cu mii de monede otomane, ascunse de secole în pământ, au ieșit la lumină după o simplă ieșire de weekend. Povestea, relatată pas cu pas de descoperitorul Tiberiu Davos, e una de film: noroc, intuiție, adrenalină și un final care ar putea rescrie o pagină de istorie locală.

„Totul a început dintr-o emisiune TV” – cum s-a născut pasiunea lui Tiberiu Davos

Povestea comorii descoperite în pădurile din Argeș începe, paradoxal, în fața televizorului. Era anul 2020, iar Tiberiu Davos, un tânăr de 31 de ani din județul Argeș, urmărea o emisiune despre căutătorii de comori care foloseau detectoare de metale. A fost momentul care i-a schimbat viața.

„ Am văzut un reportaj despre oameni care găseau obiecte vechi, monede, relicve, dar mai ales despre cum respectau legea și patrimoniul.

De acolo, totul a devenit un plan în toată regula. A început să urmărească clipuri pe YouTube, să citească legislația românească privind detecția de metale și protejarea patrimoniului arheologic. „ Am vrut să știu exact ce am voie și ce nu. Nu m-am aruncat direct în pădure cu detectorul.

După luni de documentare, și-a cumpărat primul detector și a decis că nu vrea doar să caute relicve, ci și să împărtășească experiența. Prima lui ieșire la detecție a fost și primul clip postat pe canalul său de You Tube.

„ Nu credeam că o să intereseze pe cineva, dar s-au adunat vizualizări, comentarii, oameni curioși.

Tibi a început să filmeze fiecare aventură, explicând ce presupune o ieșire responsabilă, cum se citește terenul, cum se interpretează semnalele și, mai ales, cât de important e ca orice descoperire să fie predată autorităților. În timp, pasiunea s-a transformat într-o adevărată misiune de popularizare a detecției legale în România.

„ Sunt oameni care cred că detectoriștii caută aur ascuns de daci. În realitate, majoritatea căutăm urme de istorie. Fiecare cui, fiecare monedă, fiecare obiect are o poveste. ”

Așa a început drumul care avea să-l ducă, cinci ani mai târziu, la una dintre cele mai spectaculoase descoperiri făcute vreodată în Argeș.

Citește și: VIDEO Tezaurul din România expus de sute de ani peste hotare. Unde poate fi văzut

„Am ieșit de sute de ori, dar nu văzusem niciodată așa ceva”

De la primele clipuri încărcate online până la sute de kilometri străbătuți prin păduri, Tiberiu Davos a devenit rapid unul dintre cele mai cunoscute nume din comunitatea detectoriștilor din România. Atât pentru descoperirile spectaculoase, dar și pentru felul în care vorbește despre detecția responsabilă și despre respectul datorat istoriei.

„ Cred că sunt unul dintre detectoriștii cu cele mai multe ieșiri.

De la inele din bronz până la monede rare, fiecare descoperire a fost tratată cu aceeași grijă. „ Am mai găsit mici tezaure monetare, dar erau maxim 20 de monede. Niciodată sute… și îmi doream să bifez o asemenea experiență. ”

În comunitatea detectoriștilor, Tibi a câștigat repede respectul celor care îl urmăresc. A creat grupuri de Facebook dedicate detecției legale, a organizat întâlniri și a răspuns mereu întrebărilor celor care voiau să înțeleagă ce înseamnă acest hobby în limitele legii.

„ Pentru mine, detectorul nu e o unealtă de îmbogățire. E o unealtă de învățare. Când predai o piesă, știi că ai adus o bucățică din trecut mai aproape de cei care o pot studia și proteja. ”

Pe teren, în schimb, pasiunea capătă o formă aproape ritualică. Detectorul, harta, intuiția și liniștea pădurii sunt ingredientele unui univers aparte. „ Cine nu a trăit emoția unui semnal bun, nu poate înțelege. E o adrenalină curată. Poate fi un cui ruginit, o monedă de secol XVIII sau, într-o zi, ceva care schimbă totul. ”

Acea zi a venit într-un weekend banal de toamnă, după o excursie obositoare  în județul Gorj. Tibi nu știa atunci că o simplă decizie de moment – să mai iasă o dată, „acasă”, în Argeș – îl va duce direct către o descoperire care avea să uimească specialiștii.

„Simțeam că ceva mă cheamă acasă” – începutul aventurii din Argeș

Weekendul acela trebuia să fie, pentru Tibi, o pauză. Tocmai se întorsese dintr-o expediție de trei zile în județul Gorj, unde colindase dealuri, păduri și sate, împreună cu câțiva prieteni detectoriști. Nu găsiseră mare lucru, iar oboseala se simțea. Totuși, a doua zi dimineață, o neliniște l-a împins din nou pe drum.

„ Simțeam că ceva mă cheamă acasă. Nu pot explica. Era o pădure pe care o tot aveam în minte, aproape de Ștefănești, dar nu reușisem niciodată să ajung acolo. A doua zi am decis să merg, deși vremea era rece și totul părea să mă descurajeze ”, își amintește Tibi.

Citește și

Kanal D

Preț carburanți miercuri, 15 aprilie 2026: Care este orașul din România unde găsești cea mai ieftină motorină azi

WOWbiz

Ultimul drum pentru Mihai și David, tinerii morți în accidentul din pădurea Snagov. Scene sfâșietoare de la înmormântare. Părinții victimelor, la capătul puterilor

Antena 3

Circulă de azi pe ruta Bucureşti - Braşov: Cum arată primul tren electric Coradia Stream din România administrat de un operator privat

A pornit împreună cu un prieten și, timp de ore bune, au încercat mai multe locuri fără rezultat. „ Am fost, nu am găsit mare lucru și am mai bâjbâit prin vreo 2-3 locuri diferite, până s-a lăsat seara. Părea că oriunde mergeam nu aveam niciun rezultat – fie erau gunoaie, fie boscheți. Ultima pădure, indicată de prietenul care era cu mine, părea că nu vrea să ne primească deloc. Am greșit intrarea de vreo trei ori, apoi, când am decis să plecăm, am văzut o potecă mică. Am zis: hai, încă o încercare. ”

Drumul îi ducea spre un deal, cu o pădure aerisită, „ca din poveste”. În lumina care se stingea, totul părea să se liniștească. „ Mai aveam cam 30 de minute de lumină, așa că am pornit, fiecare în direcția lui. Eu văzusem un platou și voiam să ajung acolo. ”

Semnalul a venit din senin. Clar, curat, puternic. „ Am avut un semnal foarte bun și când am săpat am găsit un glonț tras. Am continuat și am detectat, din nou, același tip de semnal. Mă gândeam că e tot un glonț și nu am vrut să mai sap. Dar m-am gândit că toată ziua nu găsisem nimic, așa că, măcar, să îl scot și pe al doilea. ”

Decizia de a mai face o singură groapă avea să schimbe totul.

„Am săpat și au început să apară monedele. Multe.” – momentul descoperirii tezaurului

Când a început să sape, Tiberiu Davos nu bănuia că fiecare mișcare a va scoate la lumină o parte dintr-o comoară ascunsă de secole. Totul a început banal, cu niște cioburi ceramice care răsăreau printre frunze. „ Am dat cu mâna și am văzut cioburi. Apoi, printre ele, au început să apară monedele. Multe. Atunci am simțit că trebuie să mă opresc și să fac totul cu grijă. ”

Semnalul detectorului era constant. A săpat lateral, centimetru cu centimetru, alături de prietenul care îl însoțea. În pământ se contura gura unei ulcele de lut, spartă pe jumătate. „ Era întoarsă cu gâtul în jos. Probabil că cel care a ascuns-o a spart-o intenționat și a folosit cioburile pentru a acoperi celelalte vase. Cioburile care se potriveau la prima ulcică erau așezate peste alte două, care erau dedesubt. Era clar că ascunzătoarea fusese gândită. ”

Cu unelte mici, cei doi au săpat atent mai departe. Fiecare nou strat de pământ dezvăluia alte fragmente de vase și alte monede. „ Am început să facem o casetă, să săpăm din lateral, cu grijă, ca să nu afectăm relicvele. Așa le-am găsit și pe celelalte trei ulcele, dintre care una e intactă. ”

În jur era deja întuneric, iar termometrul coborâse la cinci grade Celsius. „ Când am terminat, am realizat că eu eram în tricou, în frig, și că se făcuse noapte. Adrenalina era atât de mare încât nu simțeam nimic. ”

Au dus prima ulcică, cea întreagă, la mașină, apoi au improvizat ambalaje pentru celelalte, folosind sticle de apă tăiate. „ De la adrenalină nu am simțit frigul și nici nu am realizat că, fiind întuneric, nu vom mai ști să ne întoarcem de la mașină la locul descoperirii. Norocul a fost că lăsasem un detector acolo și am văzut display-ul prin beznă. Altfel, am fi bâjbâit ore întregi până să-l găsim. ”

Când au reușit, în cele din urmă, să pună toate vasele în siguranță, și-au dat seama ce descoperiseră: patru ulcele, pline cu monede strălucind palid în lumina lanternelor. O comoară adevărată.

„ A fost cel mai intens moment din viața mea. Nu știam exact ce fel de monede sunt, dar am înțeles că e ceva mare. Am stat minute întregi uitându-mă la ele fără să clipesc. ”

Și de această dată, totul a fost filmat.

„Patru vase, mii de monede” – estimarea unui tezaur istoric

Când s-a luminat de ziuă, Tiberiu Davos a privit din nou cele patru vase. Nu mai era doar entuziasmul unei descoperiri reușite — era conștiința clară că ține în mâini un fragment de istorie. „ În fiecare oală erau aproximativ două mii de monede otomane: Mustafa al III-lea, parale, monede de argint și cupru. Nu știu câte sunt exact în vasul intact, pentru că nu am umblat în el. Acela va fi deschis doar de arheologii de la muzeu. Dar e mai mare decât celelalte, deci probabil că tezaurul are cel puțin opt mii de monede. ”

Multe dintre piese aveau găuri fine, semn că făcuseră parte din salbe. „ Salbele nu erau purtate ca bijuterii, neapărat. În acea perioadă, oamenii nu aveau portofele, așa că legau monedele pe șnururi, ca să nu le piardă. ”

Tibi a decis imediat că descoperirea trebuie predată, conform legii. În mai puțin de 24 de ore, toate cele patru vase au fost duse la Primăria Ștefănești, în baza procedurii care impune ca orice bun arheologic să fie predate în maximum 72 de ore. „ Eu respect legea până la capăt. Așa am făcut mereu. În felul ăsta, obiectele ajung să fie restaurate, studiate și, poate, expuse. ”

De aici, drumul tezaurului e clar: urmează să fie preluat de Direcția Județeană pentru Cultură, iar apoi de Muzeul Județean Argeș, unde specialiștii vor stabili proveniența exactă, compoziția metalului și contextul arheologic.

Descoperirea se anunță una dintre cele mai importante din ultimii ani în sudul țării. Tezaure similare, datate în secolul al XVIII-lea, au mai fost identificate în Oltenia și Muntenia, însă rar în asemenea cantitate.

Descoperirea de la Ștefănești nu este, însă, un caz izolat în palmaresul lui Tibi. În ultimii cinci ani, el a predat autorităților syte de relicve istorice: medievale și romane din bronz, monede dacice, romane și bizantine, dar și piese de podoabă și arme dacice din aur. Fiecare descoperire a fost documentată cu fotografii și clipuri, iar multe dintre ele au ajuns ulterior în colecțiile muzeelor județene.

Citește și

KFETELE

Mihaela Rădulescu, acuzații grave la adresa familiei lui Felix Baumgartner: „Nu mi s-a permis timp de 8 luni să intru în cele două case ale noastre.”

Radio Impuls

VIDEO Mircea Lucescu, condus pe ultimul drum! DETALIUL DUREROS care a umbrit slujba de înmormântare și a provocat fiori reci

Click

Georgică Cornu, acuzații fără precedent la adresa Marinei Almășan: „Îl înșelai pe Socaciu cu un tip dintr-un minister! Nu te-a mai vrut!”. Mâine, cei doi au un nou termen de judecată!

„ Fiecare obiect are povestea lui. Poate fi o monedă de argint pierdută acum două mii de ani sau o bijuterie purtată de cineva care nici măcar nu visa că o să fie găsită peste secole. Eu doar le scot din pământ și le predau celor care pot spune istoria din spatele lor. ”

Dincolo de emoție, urmează și partea procedurală: după evaluarea pieselor, statul acordă descoperitorului o recompensă de 30% din valoarea estimată a tezaurului, la care se adaugă un bonus de 15% dacă descoperirea e considerată excepțională.

„ Pentru mine, important e că am adus la lumină ceva ce a stat ascuns sute de ani. Mă bucur că va fi protejat și studiat cum trebuie. ”

Posibile scenarii – averea unui boier sau tezaur ascuns de frică

Odată predat tezaurul, au început și întrebările. Cine îl îngropase? De ce? Și mai ales, în ce împrejurări? Tiberiu Davos a avut timp să se gândească la toate acestea și a formulat câteva ipoteze.

„ Cred că a fost averea unor boieri sau negustori din zonă, care au îngropat banii în grabă, poate din cauza unor atacuri sau a unui război. Poate că vasele s-au spart atunci, din graba cu care au fost transportate sau ascunse. Erau la nici 15 centimetri adâncime ”, spune Tibi.

Monedele, datate aproximativ la 1700–1770, par să indice o perioadă tulbure din istoria Țării Românești. Una dintre ipoteze, susținută de specialiști în numismatică, este că tezaurul ar putea proveni din contextul războiului ruso-turc din 1768–1774, când trupele otomane și cele ruse au traversat de mai multe ori zona Argeșului. În acea perioadă, localnicii obișnuiau să îngroape monedele, bijuteriile și obiectele de preț în vase ceramice, pentru a le proteja de jafuri.

Astfel de tezaure — ascunse în oale, străchini sau amfore mici — au fost descoperite și în alte regiuni ale țării, mai ales în Oltenia și Muntenia, confirmând că obiceiul era răspândit. „ Posibil ca zona să fi fost teren de bătălie, iar oamenii care le-au ascuns să fi fost goniți sau uciși. Banii au rămas acolo, ascunși în pământ, până i-am găsit noi ”, crede Tibi.

Specialiștii urmează acum să analizeze atent contextul descoperirii: adâncimea exactă, structura ceramicii, tipul monedelor și eventualele urme de arsură sau de mutare a solului. Aceste detalii pot confirma dacă banii au fost îngropați de localnici într-un moment de panică sau dacă tezaurul a fost depozitat intenționat ca rezervă de familie — o practică des întâlnită în epocă.

Indiferent de scenariul real, descoperirea de la Ștefănești oferă o fereastră spre o lume uitată — una în care granița dintre supraviețuire și speranță se măsura în câteva ulcele de lut pline cu argint și bronz.

Într-o lume în care totul pare grăbit, Tiberiu Davos a demonstrat că uneori istoria îi alege pe cei care știu să asculte. O ieșire de seară, un semnal curat și un strop de intuiție au adus la suprafață un tezaur de mii de monede otomane, îngropate probabil în vreme de teamă, dar redescoperite în vreme de curaj.

Poate că misterul exact al comorii din Ștefănești va fi lămurit doar de specialiști. Însă emoția descoperirii, respectul față de trecut și exemplul unui om care a ales să facă totul legal și responsabil rămân deja o parte din povestea noastră comună.

Pentru unii, e o simplă întâmplare. Pentru alții, dovada că pământul încă mai are ce să ne spună — dacă știm să-l ascultăm.