Toamna la București are un ritm aparte. Aerul se răcorește dimineața, dar prânzul încă păstrează căldura verii, iar lumina devine mai moale, mai caldă, ca o pătură subțire întinsă peste oraș. E perioada în care frunzele încep să ruginească, dar încă nu au căzut toate, iar cafenelele din centru își scot mesele afară, invitându-te să mai guști o ultimă cafea în aer liber înainte de iarnă. E și anotimpul perfect pentru a părăsi pentru o zi sau două agitația bulevardelor și a porni la drum, spre locuri unde culorile toamnei se amestecă cu istoria, natura și liniștea.
Într-o dimineață de sâmbătă, mi-am luat rucsacul mic, aparatul foto și am făcut ceea ce fac mulți bucureșteni atunci când simt nevoia de aer proaspăt: am ales chirie auto in București. E cea mai comodă soluție când vrei libertate deplină — poți să te oprești unde vrei, să schimbi traseul pe moment și să te bucuri de drum la fel de mult ca de destinație. După câteva minute de formalități și o cafea luată la pachet de la colț, eram deja pe Șoseaua Chitilei, cu muzica în surdină și cu gândul la prima oprire.
1. Snagov – liniștea lacului și legenda lui Vlad Țepeș
Prima oprire, la doar 40 de minute de București, este Snagovul. Lacul se întinde liniștit sub lumina aurie a dimineții, iar pe insula din mijloc se află mănăstirea legată de legenda lui Vlad Țepeș.
Pe mal, restaurantele servesc pește proaspăt, prins dimineața. Am ales o ciorbă de crap, cu leuștean și ardei iute, și am privit cum un pescar bătrân își repară plasa.
Atmosfera e calmă, apa reflectă cerul curat, iar mirosul de frunze umede îți amintește că vara a trecut.2. Mogoșoaia – conace, artă și grădini
La doar 15 kilometri de Capitală, Palatul Mogoșoaia este una dintre acele destinații unde timpul pare să se fi oprit. Curtea e plină de frunze galbene, iar castanii își scutură coaja. În interior, expozițiile temporare aduc mereu ceva nou — pictură contemporană, fotografie, artă decorativă.
În grădină, un cuplu tânăr făcea fotografii de logodnă. Mirosul de castane coapte venea de la un vânzător ambulanțier din apropiere, iar pe alei copii alergau printre frunzele uscate. Mogoșoaia e locul perfect pentru a începe toamna în ritm domol.
3. Comana – pădurea, delta și plăcinta de dovleac
La sud de București, după o oră de mers, se află Parcul Natural Comana. Intrarea în pădure te întâmpină cu un miros intens de pământ umed și frunze proaspăt căzute. Aici găsești și o mică deltă, unde stuful foșnește în bătaia vântului și păsările își fac ultimele pregătiri pentru migrație.
La pensiunile din zonă, toamna înseamnă plăcintă de dovleac și ceai de mentă. Am stat de vorbă cu tanti Maria, care gătește pentru oaspeți de peste 30 de ani.
„Toamna asta e mai frumoasă decât vara”, îmi spune, punându-mi în farfurie o porție generoasă de sarmale. Și are dreptate — culorile aici par mai vii ca niciodată.4. Târgoviște – cetatea domnească și urmele istoriei
Drumul spre Târgoviște, de la Comana, trece prin sate unde viața curge lent. În septembrie, câmpurile sunt pline de dovleci portocalii și porumb gata de cules. Casele bătrânești au ferestrele deschise, iar de pe garduri atârnă ghirlande de ardei roșii puși la uscat. Când intri în oraș, te întâmpină turnul Chindiei, martor al secolelor de istorie valahă.
Am urcat cele câteva zeci de trepte până sus, iar panorama mi-a tăiat respirația: acoperișuri roșii, dealuri molcome și culori de toamnă cât vezi cu ochii. În curtea cetății, un grup de copii învăța despre domnitorii Țării Românești. Profesorul lor, un bărbat cu pălărie largă, povestea cu pasiune despre epoca lui Vlad Țepeș, iar ecoul cuvintelor sale se amesteca cu foșnetul frunzelor bătrânilor tei.
Am intrat și în muzeul de lângă cetate, unde exponatele — săbii, armuri, documente — spun povești tăcute despre vremuri de glorie și lupte. Apoi m-am oprit la o cofetărie locală, unde am mâncat o prăjitură „Diana” cu frișcă și vișine, gust dulce-acrișor care a completat perfect vizita.
5. Călărași – Dunărea liniștită și gastronomia locală
La mai puțin de două ore spre sud-est, Călărași te întâmpină cu apele largi ale Dunării. Toamna, malul e liniștit, iar pescarii își repară bărcile înainte de sezonul rece. Aerul miroase a apă dulce și nămol, iar soarele se reflectă blând în valurile mici.
Am găsit un mic ponton de lemn, de unde se vede malul bulgăresc. Un bătrân cu mustață stufoasă mi-a povestit cum, în copilărie, trecea Dunărea cu barca doar ca să aducă cireșe din satele de peste apă. Azi, turiștii vin mai ales pentru peștele proaspăt — scrumbie, somn, crap.
La un restaurant pescăresc, am comandat borș de pește și saramură, cu mămăligă fierbinte. Chelnerul, un tânăr cu accent dobrogean, mi-a spus că „septembrie e luna noastră”, pentru că vremea e perfectă și turiștii nu se mai grăbesc, ci stau la povești.
6. Ploiești – capitala petrolului și muzeele sale
De la Călărași, drumul spre nord te aduce în Ploiești, un oraș care surprinde prin amestecul de istorie industrială și cultură. În centrul orașului, clădiri vechi interbelice alternează cu blocuri moderne. Am intrat în Muzeul Ceasului „Nicolae Simache”, singurul de acest fel din România, unde ceasuri vechi de sute de ani ticăie încă.
Pe bulevard, cafenelele sunt pline de studenți și tineri corporatiști. Mi-am luat o cafea și am stat afară, privindu-i cum discută planuri de weekend. În septembrie, Ploieștiul e mai blând, mai puțin aglomerat, iar seara, luminile străzilor îți dau senzația de oraș mic, chiar dacă e un important centru industrial.
7. Curtea de Argeș – mănăstirea legendară și munții în depărtare
Drumul din Ploiești spre Curtea de Argeș e o desfătare vizuală în septembrie. Livezile sunt încă pline de mere roșii, iar la marginea drumului găsești tarabe cu must proaspăt, nuci și struguri. Când intri în oraș, simți imediat alt aer — mai curat, mai rece, semn că munții sunt aproape.
Mănăstirea Curtea de Argeș, cu turlele ei elegante și fațada albă, pare o bijuterie pusă pe un fundal verde-auriu. Legenda Meșterului Manole încă se spune aici cu aceeași intensitate, iar ghizii știu cum să o facă vie, folosind cuvinte simple, dar pline de emoție.
Pe aleea principală, vântul răvășește frunzele, iar mirosul de turtă dulce se simte de la standurile pentru turiști. Am intrat într-un mic magazin de suveniruri și am cumpărat o icoană pictată manual, pe care bătrâna vânzătoare mi-a învelit-o atent în hârtie.
8. Cheile Grădiștei – toamna în inima munților
La aproximativ o oră și jumătate de Curtea de Argeș, Cheile Grădiștei te întâmpină cu aer tare de munte și peisaje care îți taie răsuflarea. Toamna, pădurile din jur ard în nuanțe de roșu, galben și arămiu, iar cerul pare mai aproape.
Am parcat lângă un mic han și am pornit pe un traseu scurt, care urcă până la un punct de belvedere. De acolo, vezi văile adânci și casele risipite, fumegând din hornuri. Un grup de turiști germani făceau fotografii, iar un câine ciobănesc îi păzea discret, ca și cum făcea parte din tur.
Seara, am mâncat la han o tochitură de porc cu mămăligă, în timp ce afară începea să cadă o ploaie măruntă. Sunetul ei pe acoperișul de tablă era hipnotic.
9. Breaza – orașul aerului curat
Breaza e o descoperire neașteptată. La doar o oră de București, acest mic oraș e cunoscut pentru aerul său curat, recomandat de medici încă din perioada interbelică. Străzile sunt liniștite, iar grădinile pline de crizanteme și tufănele înflorite.
Am intrat într-o cafenea mică, cu mobilă din lemn masiv și miros de prăjitură cu mere. Proprietara, o doamnă trecută de 60 de ani, mi-a spus că toamna vin mulți bucureșteni aici doar pentru o zi, să respire și să se plimbe pe aleile împădurite.
Pe dealurile din jur, livezile de pruni și meri oferă un spectacol vizual, iar cerul are o claritate rară, de parcă ar fi spălat de ploaia de dimineață.
10. Sinaia – perla Carpaților toamna
Ultima oprire din acest traseu de septembrie este Sinaia, la poalele Bucegilor. Castelul Peleș, înconjurat de păduri ruginii, arată ca în vederile vechi. În curtea castelului, turiștii fac fotografii cu eșarfe colorate, iar vântul aduce miros de brad și frunză umedă.
Am intrat în castel, unde ghidul povestea cu entuziasm despre regele Carol I și despre vizitele regale. Încăperile pline de lemn sculptat și vitralii dau senzația că te-ai întors în timp.
Seara, am urcat cu telecabina pentru a vedea apusul peste munți. Cerul s-a aprins în nuanțe de portocaliu și mov, iar lumina a mângâiat crestele Bucegilor. Era finalul perfect pentru o zi plină.
Septembrie, drumurile și libertatea
Acest traseu de o zi sau două din jurul Bucureștiului e mai mult decât o listă de destinații. E o colecție de momente: o ciorbă de pește pe malul Dunării, un apus în munți, o legendă spusă în șoaptă la mănăstire, frunze care îți cad pe umeri în timp ce mergi pe o alee veche.
Toamna, orașul rămâne în urmă fără regrete. Iar când ai la dispoziție o mașină luată prin Închiriere auto în București, nu există granițe între tine și aceste locuri. Poți opri unde vrei, poți schimba planul, poți descoperi drumuri lăturalnice care nu apar pe hărți.
În septembrie, drumurile din jurul Bucureștiului nu sunt doar asfalt și indicatoare — sunt punți spre povești, culori și emoții pe care le vei purta
