1 din 3 | A murit actorul Mihai Dinvale
2 din 3 | A murit actorul Mihai Dinvale
3 din 3 | A murit actorul Mihai Dinvale
Doliu uriaș în teatrul românesc: actorul Mihai Dinvale, fostul director al Teatrului Mic din Capitală, a murit la vârsta de 75 de ani.
Actorul Mihai Dinvale, fost director al Teatrului Mic, a murit, a anunţat actriţa Daniela Minoiu, într-o postare pe Facebook.
"Final de spectacol "Stela" la Teatrul Nottara fără dl Mihai Dinvale, cu care am construit și jucat acest spectacol și care aflu că tocmai s-a stins astăzi. Mulțumesc pentru toate momentele frumoase in care am interactionat la repetiții, pentru aerul aristocratic pe care îl degajați prin fiecare por.
Cine a fost Mihai Dinvale
Actorul Mihai Dinvale era cunoscut pentru rolurile sale din „Balul absolvenţilor” (1972), „Vreţi să jucaţi cu noi” (1974), „Liliacul înfloreşte a doua oară” (1988), „Cum vă place” (1992) sau în serialele ca „Păcatele Evei” (2005) şi „Iubire ca-n filme” (2006).
Pe lângă rolurile remarcabile din teatru și film, Mihai Dinvale a deținut și poziția de manager al Teatrului Mic, locul unde s-a făcut remarcat ca actor.
Mişu (Mihai) Dinvale s-a născut pe 26 decembrie 1950, la Târgu-Mureş. Actorul a jucat atât în filme şi seriale TV, cât şi în spectacole de teatru. Printre filmele şi serialele TV în care a jucat se numără "Legături bolnăvicioase" (2006), "Iubire ca în filme" (2006), "Cu un pas înainte" (2007), "Cealaltă Irina" (2009) şi "Sunt o babă comunistă" (2013).
În ceea ce priveşte rolurile sale din teatru, acesta a jucat, printre altele, în "Profesiunea doamnei Warren", de G.B.
Mihai Dinvale: Uneori nebunia nu dispare dar se transformă în rutină
Mesaje de condoleanțe au venit din partea colegilor de breaslă.
Şi regizorul Radu Iacoban a transmis un mesaj pe pagina sa de socializare: "Cât de rău îmi pare ca n-am mai apucat să ne revedem. Îţi mulţumesc pentru tot, Mişu Dinvale!".
Într-un interviu acordat în ultimii ani, actorul povestea cum a început cariera în actorie:
"La 20 de ani eram extrem de entuziast pentru că am prins cea mai bună perioada a facultății. Am făcut IATC-ul în vechea clădire de pe Schitu Măgureanu. Am avut niște profesori extraordinari. Fiind o perioadă de deschidere era o bucurie. Fusese vizita lui De Gaulle, aveam 19 ani și atunci s-a deschis foarte mult legătura cu Franța. Profesorii erau primii interesați de traduceri și chiar aveai ce să traduci din marea literatură franceză. Citeam cu disperare tot, profesorii ne pregăteau. Apoi am intrat în rutina vieții, care trece foarte tare peste tine și trebuie să te pregătești pentru spectacolele la care lucrezi. Uneori nebunia nu dispare dar se transformă, ușor, în rutină.''