Izolați în munți. Bătrânii României cărora nu le deschide nimeni ușa și trăiesc de pe o zi pe alta

Nu au drumuri, apa curenta si nici macar cimitire in care sa-si ingroape mortii. Traiesc in sate fantoma, aflate pe crestele muntilor si au fost dati uitarii atat de copiii care au fugit de traiul blestemat cat si de autoritatile nepasatoare. Chiar si asa, acesti bieti oameni, prizonieri parca in timp, nu au renuntat inca la speranta.

Pierduti parca in timp si uitati de lume. La 50 de kilometri de cetatea dacica Sarmisegetuza Regia, in satul Târsa din muntii Orastiei, doar o mana de oameni mai strabat ulitele inzapezite. In total, nu mai mult de 25 de familii traiesc aici departe de civilizatie....dar nu si de griji.

Ilie Rambetea locuieste aici de cand se stie.Insa dupa 67 de ani, greutatile l-au prins din urma.A

fost mereu lipit de glie, s-a casataorit de tanar si are 4 fete, dar recunoaste cu tristete ca si-a pierdut speranta.

Are hectare intregi de porumb, grau si floarea soarelui. Insa acum nu mai poate sa le ingrijeasca, pentru ca afectiunile batranetii, deja il supara. Chiar si asa, are in continuare o familie de intretinut si multe animale de ingrijit.

Sotia lui Ilie sufera de diabet si de Alzheimer.

Trebuie permanent supravegheata, altfel risca sa se rataceasca. A mai trecut o data prin asta, iar aminirile cumplite ii sunt inca vii.

Traiesc de pe-o zi pe alta intreaga viata, si nici macar la finalul ei nu au parte de o inmoramantare cum se cuvine. In lipsa de cimitire, oamenii isi ingroapa mortii in curtea caselor. Izolati in munti, satenii stiu ca intrajutoararea este singura lor salvare.

Nicio mana straina nu le-a mai fost intinsa de ani buni, iar cand vine vorba de drumurile inzapezite nici nu spera la solutii.

In acelasi timp, drumurile sunt pline de hartoape.Iar in 3 ani de mandat, primaria a reusit sa asfalteze doar 15 km. Asta insemnand nu mai mult de un kilometru asfaltat in doua luni jumatate.Chiar si in aceste conditii, familiile ramase in Tarsa s-au resemnat.

Satenii traiesc aici precum acum un secol, rupti de lume, cu drumuri impracticabile, fara canalizare si fara apa curenta. In curand, se tem locuitorii, satul va ramane al nimanui.