Jeffrey Epstein continuă să provoace neliniște chiar și după moarte. Deși a fost îngropat în 2019, numele lui revine obsesiv în spațiul public, de fiecare dată când autoritățile americane mai deschid un sertar din arhiva cazului. Nu pentru că ar mai fi ceva de judecat penal — acel capitol s-a închis odată cu el — ci pentru că documentele rămase în urmă spun povești incomode despre oameni care au gravitat, ani la rând, în jurul său.
De aceea, de fiecare dată când Departamentul de Justiție al SUA (DOJ) anunță publicarea unei noi tranșe de documente din dosarul Epstein, mulți tremură.
Nu pentru că ar urma revelații spectaculoase de tip thriller hollywoodian, ci pentru că aceste emailuri, note și mesaje logistice reconstruiesc, piesă cu piesă, viața de zi cu zi a unui om care a operat mult timp la vedere. Cine intra în apartamentele lui.
Cele mai recente loturi de documente publicate de DOJ nu fac excepție. Dimpotrivă. Citite cap-coadă, ele arată că România apare, repetat, în corespondența lui Jeffrey Epstein. Nu o dată. Nu întâmplător. Ci sub forme diferite: fete descrise în liste, cupluri cărora li se cer CV-uri și poze, sume de bani asociate cu „o fată din România”, nume din mediul academic, conturi bancare românești care „nu pot primi salariul” — și, poate cel mai surprinzător, un mesaj în care Epstein îi oferă interlocutorului „numărul meu românesc”
Nu este un articol despre vinovății stabilite. Nu este un rechizitoriu. Este o reconstrucție. O încercare de a pune ordine într-un set de documente oficiale care, privite separat, pot părea banale. Dar care, puse una lângă alta, spun altceva: că România a fost prezentă, în mod repetat, în universul Epstein.
În aceste documente apar și români. Unii ca potențiali angajați. Alții ca intermediari. Alții ca beneficiari ai unor plăți neexplicate. Și apare, distinct, și un român adult — artistul Ion Nicola — colaborator documentat al lui Epstein, cu acces în proprietățile sale, în aceiași ani în care anchetatorii aveau să stabilească ulterior că abuzurile nu se opriseră.
Ceea ce urmează nu sunt presupuneri.
Când România începe să apară în emailuri
Cu mult înainte ca România să apară în emailuri despre fete, bani sau numere de telefon, ea intră în corespondența lui Jeffrey Epstein într-un registru aparent respectabil: mediul academic. În seara de 7 mai 2009, la mai puțin de un an după condamnarea sa în Florida, Epstein primește un email de la Barnaby Marsh, el însuși activ în zona universitară și a cercetării.
Marsh își începe mesajul explicând întârzierea răspunsului: „ Am reușit în sfârșit să dau de Chuck Harper, care se află în prezent în Africa de Sud, unde vizitează situri antropologice, și a fost puțin greu de contactat ”. Apoi vine evaluarea seacă: „ În privința Europei de Est, nu prea am avut noroc — acestea sunt numele pe care le-am obținut, dar nu îi cunosc pe niciunul dintre ei, așa că probabil nu sunt prea utili ”.
Urmează lista. Din România apar trei nume, toate asociate unor instituții academice de prim rang- Centrul de Chimie Organică „Constantin Nenițescu” al Academiei Române din București, Universitatea Tehnică din Iași și Universitatea Politehnica din București. Niciunul dintre cercetătorii români nu este prezentat prin prisma realizărilor științifice sau a domeniilor de expertiză. Singurul criteriu invocat este utilitatea personală pentru Epstein: „ nu îi cunosc ”, deci „ probabil nu sunt prea utili ”.
Emailul nu explică pentru ce anume Jeffrey Epstein avea nevoie de aceste contacte. În același mesaj, Marsh menționează vag ideea unor inițiative legate de granturi și competiții de finanțare axate pe creativitate, inovație și eficiență, dar fără detalii concrete și fără a lega explicit numele din Europa de Est de vreun proiect anume.
Răspunsul lui Epstein este scurt și lipsit de entuziasm, confirmând doar invitația generală — „ vino să petreci ceva timp în Florida ” — și mutând discuția mai departe, către alte piste. România apare astfel, încă din 2009, în corespondența lui Epstein ca o posibilă sursă de contacte academice, evaluată rapid și abandonată la fel de rapid, într-un context despre care documentele nu oferă suficiente informații pentru a stabili scopul real.
Primul indiciu suspect are o notă aproape administrativă. Nu e o prezentare, nu e o recomandare. E o întrebare: „Ce limbi vorbește fata româncă?” Formularea — „ fata româncă ” — indică evaluare, nu conversație. România intră astfel, ca etichetă.
CV-uri din România și o condiție „ciudată”
Un an mai târziu, România reapare într-un context care pare profesional: CV-uri. Un intermediar cere explicit documentele unui cuplu român pentru a le arăta lui Epstein și cercului său apropiat:
„Mă întrebam dacă ai putea obține CV-urile cuplului român pe care l-ai întâlnit, ca să le pot arăta lui Jeffrey, lui Brice și lui Karen.” CV-urile sosesc. Urmează mulțumiri. Apoi apare o cerință care schimbă registrul: „Aceasta este singura poză decentă pe care am găsit-o în fișierele noastre. Sper că este bună. Spune-mi, te rog, dacă nu este bună — putem face poze mâine și le retrimitem.” Nu e precizat ce fel de poză se cere. Documentele nu spun mai mult. Dar fotografia devine condiție în acest proces informal. Discuțiile continuă, iar întâlnirea trece într-o etapă următoare:
„Reminder: 5:00 Skype cu cuplul român!” La scurt timp, apare și intenția unei întâlniri fizice: „Jeffrey vrea să mă întâlnesc cu acest cuplu cât timp sunt aici, ca posibil cuplu pentru New York.”
„Kiss”. O tânără din România și dependența logistică
Într-un alt fir de corespondență, limbajul se schimbă. Emailurile se încheie constant cu „ kiss ” sau „ kisses ”( n.r. sărut/ săruturi). Apoi apar probleme intime, concrete: „Nu pot cumpăra anticoncepționale…”. Epstein întreabă: „Ce marcă vrei?.
Și, imediat după, dificultăți financiare legate explicit de România: „Nu mai am bani…”, „Contul meu bancar este românesc…”, „Nu pot să-mi vireze salariul…”.
Documentele nu explică relația, nici contextul complet. Arată însă dependență logistică și financiară, cu România menționată direct ca obstacol.
Liste, selecție și o formulare care spune tot
În alte documente, România apare într-un limbaj și mai dur, fără politețe sau context personal: „Româncă – ușor – puțin plinuță”. Este o listă. O descriere fizică. O evaluare. Nu o conversație.
„Iona din România”
La un moment dat, Epstein întreabă direct despre o persoană: „Știi ceva despre Iona din România?” Răspunsul vine imediat: „Te referi la Ioana G.? Ai cunoscut-o?”. Iar Epstein explică: „M-a intrebat… din New York”.
Documentele nu oferă alte detalii. Identitatea rămâne neclară, cu acest nume figurând mai multe persoane din România, inclusiv un fotomodel prezent într-o bază internațională de date.
Banii: transfer de 10.000 de dolari
Într-un email apare o sumă precisă, fără explicații: „10.000 de dolari pentru o fată din România.” Documentul nu precizează scopul. Totul, într-un schimb de mailuri cu Corina Tarniță. Nici aici documentele nu explică natura plății.
„Numărul meu românesc e 0743…”
Cel mai surprinzător mesaj vine într-un context banal — o plecare: „Plec din Paris astăzi. A fost plăcut să te cunosc. Acesta este numărul meu românesc și adresa mea de email.” Numărul începe cu 0743 — prefix specific rețelei Orange România. Emailul nu explică de ce Epstein are un număr românesc. Dar formularea e clară: „numărul meu românesc”.
Întrebarea rămâne legitimă: a fost Epstein în România sau a operat direct folosind infrastructură locală? Documentele nu răspund. Doar arată.
Lucrările lui Ion Nicola
În același context, numele Ion Nicola apare diferit de toate celelalte mențiuni românești. Nu în liste. Nu în evaluări. Ci ca român adult, colaborator, cu acces repetat la proprietățile lui Epstein. Emailurile DOJ arată că Ion Nicola a locuit și a lucrat în apartamentele lui Epstein din New York (2015), a lucrat pe insula Little St. James (2016), unde avea programată o ședere de aproape două luni(octombrie–noiembrie 2017) și a zburat sau urma să zboare cu avionul privat al lui Epstein, alături de acesta.
Prezența sa este documentată în aceeași perioadă în care România apare în emailuri despre fete, bani și contacte. Documentele nu spun ce a văzut sau ce a știut. Spun doar unde era și cât timp.
Cine a fost Jeffrey Epstein
În anii acestor emailuri, Jeffrey Epstein nu era un necunoscut. Fusese deja condamnat în 2008 pentru infracțiuni sexuale care implicau minore, executase o pedeapsă controversat de blândă și era înregistrat ca infractor sexual. Cu toate acestea, își continuase viața de lux, deplasările, rețeaua de contacte și activitățile.
Proprietățile sale — apartamentele din New York, reședința din Palm Beach, insula Little St. James — rămăseseră active. Oameni intrau și ieșeau. Unii pentru zile. Alții pentru luni.
Ce rămâne după documente
Emailurile DOJ nu explică tot. Nu acuză. Nu descriu fiecare faptă. Dar fixează nume, locuri, sume, numere de telefon. România apare în toate aceste registre: selecție, bani, joburi, liste, contacte, infrastructură. Nu ca o notă de subsol. Ci ca un fir recurent. Iar asta, în sine, e o constatare care merită documentată.
