This browser does not support the video element.
Vi-l mai amintiţi pe nea Ion, bătrânul care stătea cu inima cât un purice că n-o să mai poată ieşi din casă din cauza viscolului? Astazi ne-am întors la el cu mâncare, să vedem cum a trecut peste noaptea cruntă. ##VIDEO42106##
Cu greu am ajuns la nea Ion Jorascu, barbatul de 76 de ani, din Serbestii Vechi, pe care ieri l-am vizitat. Curtea era plina de zapada, iar bietul bunic nici nu a putut sa iasa azi din casa.
-Am venit sa te-ajutam. Ia stai putin ca am sa-ti dau ceva de mancare. Ai putut sa iesi din casa? N-am iesit. Dar mancare ai? Mai este putina. Uite-aici, nea Ioane...
Nea Ion nici nu se incumeta sa iasa in bataia vantului si intra repede in camera in care palpaie flacara in soba.
In odaia lui nea Ion nu e cald, dar e bine... Si-asa batranul obisnuieste sa stea in plapuma, ca sa mai faca economie la lemnele oricum putine. Asa sta de cand zapada i-a ajuns pana la fereastra... Azi-noapte pentru ca ningea iar fara oprire, batranul l-a bagat in casa si pe catelul care-i tine de urat.
- Macar pe el sa-l trimiti dupa ajutor daca matale nu mai poti. Daca ar avea gura, doamna. Cu el iti petreci singuratatea. A mai venit sora-mea de la Sendreni.
Il lasam pen ea Ion Jorascu in siguranta... Zambetul bunicului ne asigura ca o sa treaca si peste iarna asta.
