Singura romanca din echipa de negociatori ONU cu Siria. "Cand am vazut imaginea cu Omran, am simtit ca putea fi copilul meu"

Pentru cei mai mulţi dintre noi, imaginea cu Omran, băieţelul în vârstă de patru ani fotografiat plin de praf şi acoperit de sânge într-o ambulanţă, după ce a supravieţuit unui bombardament în Alep, este cea mai dură ilustrare a războiului din Siria. Pentru Laura Raeţchi (38 de ani), singura româncă din echipa de negociatori ai Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) cu Siria este, însă, o "imagine sanitizată" cu care s-a confruntat zilnic, în ultimii zece ani.

A.S., luni 03 octombrie 2016 , 10:45

DISTRIBUIE
acest articol
DIMENSIUNE
TEXT ARTICOL
Aa - Aa+

Intr-un interviu acordat ziarului Gandul, Laura Raetchi vorbeste despre razboiul din Siria si despre ce presupune rolul unui negociator ONU intr-o zona de confilct.
Am simţit că putea fi copilul meu, că putea fi oricine, puteam fi eu în locul lui. N-ai cuvinte să comentezi o astfel de imagine. E o imagine cu care la ONU te confrunţi zilnic, încerci să nu devii insensibil la asemenea simboluri, dar este, totuşi, o imagine sanitizată, zic eu, faţă de faţa adevărată şi monstruoasă a acestui conflict sau a oricărui război. Arată "bine" pe ecranul televizorului fără să şocheze aşa cum ar face-o imaginile mai detaliate ale acestui conflict. Deci e un simbol, e tragic, dar adevărul e mult, mult mai dureros" declara Laura Raetchi.
Pasiunea sa pentru Orientul Mijlociu "a pornit cumva în copilărie" şi a prins rădăcini în urma călătoriilor, în vacanţa de vară, în Iran, Egipt şi Turcia. De la familiaritatea pe care o resimţea, când vizita acele regiuni, până la curiozitatea de a explora mai mult a fost doar un pas, suficient pentru a-şi pune amprenta decisiv asupra studiilor sale universitare. A absolvit, în 2000, Universitarea Americană din Bulgaria, acolo unde susţine că s-a îndrăgostit de cursurile de politică şi a renunţat, astfel, la ideea de a face o carieră în jurnalism şi, ulterior, a obţinut, în 2003, un master la Fletcher School of Law and Diplomacy din Boston, SUA. Trei ani mai târziu, Laura Raeţchi păşea pe holurile ONU pentru prima dată. Aici avea să activeze în cabinetul actualului secretar-general al organizaţiei, Ban Ki-moon, de la care susţine că a învăţat "cât de important e să comunici", şi să colaboreze cu fostul secretar-general, Kofi Annan, un om "cu o autoritate morală ieşită din comun", care este "fiul unui şef de trib din Ghana".
În primii opt ani la ONU, Laura Raeţchi, care se ocupă, din 2012, de dosarul sirian, în cadrul Departamentului pentru Operaţiuni de Menţinerea Păcii al ONU, mergea, odată la două luni, în zonele de conflict, iar activitatea sa depindea de misiunea încredinţată. "Mergi acolo să reprezinţi valorile organizaţiei, dialogul drept cale de rezolvare a disputelor, organizarea de alegeri libere ca contestaţie a accesului la putere", povesteşte ea. Uneori, era trimisă şi "într-o vizită foarte scurtă, fulger", în care doar ducea o scrisoare oficialilor politici, ce conţinea "un anumit set de concesii într-un proces de negociere", aştepta răspunsul lor şi se întorcea la New York.
Dorinţa sa de a rezolva revendicările celor vizaţi direct de conflict, în locurile unde "e mult mai uşor să bombardezi decât să construieşti instituţii”, a fost mai importantă decât riscurile implicate de deplasări. O astfel de deplasare, pe care nu o va uita niciodată, a fost cea efectuată în Liban, în 2005, când a fost martoră la condiţiile "absolut deplorabile" în care 700.000 de refugiaţi trăiesc din 1948 încoace. "Nu poţi să descrii. În nicio mahală din Romania nu vezi ce-i acolo", îşi aminteşte ea.
Cu toate acestea, imaginile din zonele de conflict, prezentate în mass-media, ca cea a micului Omran, din Alep, sunt departe de "faţa adevărată şi monstruoasă a acestui conflict", a cărui aplanare va aduce, precum în cazul oraşelor eliberate de ISIS, din Irak, o singură întrebare: cine va guverna aceste teritorii? "Victoria militară lasă un vid politic şi pe partea politică, nu suntem întotdeauna pregătiţi să preluăm guvernarea în aceste zone extrem de vulnerabilizate şi traumatizate (...) Este dilema pe care estimez eu că o vom vedea în următoarele luni, în cadrul conflictului", a argumentat, în acest sens, Laura Raeţchi, pentru ziarul Gangul.

Intr-un interviu acordat ziarului Gandul, Laura Raetchi vorbeste despre razboiul din Siria si despre ce presupune rolul unui negociator ONU intr-o zona de confilct. "Am simţit că putea fi copilul meu, că putea fi oricine, puteam fi eu în locul lui. N-ai cuvinte să comentezi o astfel de imagine. E o imagine cu care la ONU te confrunţi zilnic, încerci să nu devii insensibil la asemenea simboluri, dar este, totuşi, o imagine sanitizată, zic eu, faţă de faţa adevărată şi monstruoasă a acestui conflict sau a oricărui război. Arată "bine" pe ecranul televizorului fără să şocheze aşa cum ar face-o imaginile mai detaliate ale acestui conflict. Deci e un simbol, e tragic, dar adevărul e mult, mult mai dureros" declara Laura Raetchi.

Pasiunea sa pentru Orientul Mijlociu "a pornit cumva în copilărie" şi a prins rădăcini în urma călătoriilor, în vacanţa de vară, în Iran, Egipt şi Turcia. De la familiaritatea pe care o resimţea, când vizita acele regiuni, până la curiozitatea de a explora mai mult a fost doar un pas, suficient pentru a-şi pune amprenta decisiv asupra studiilor sale universitare. A absolvit, în 2000, Universitarea Americană din Bulgaria, acolo unde susţine că s-a îndrăgostit de cursurile de politică şi a renunţat, astfel, la ideea de a face o carieră în jurnalism şi, ulterior, a obţinut, în 2003, un master la Fletcher School of Law and Diplomacy din Boston, SUA. Trei ani mai târziu, Laura Raeţchi păşea pe holurile ONU pentru prima dată. Aici avea să activeze în cabinetul actualului secretar-general al organizaţiei, Ban Ki-moon, de la care susţine că a învăţat "cât de important e să comunici", şi să colaboreze cu fostul secretar-general, Kofi Annan, un om "cu o autoritate morală ieşită din comun", care este "fiul unui şef de trib din Ghana".

În primii opt ani la ONU, Laura Raeţchi, care se ocupă, din 2012, de dosarul sirian, în cadrul Departamentului pentru Operaţiuni de Menţinerea Păcii al ONU, mergea, odată la două luni, în zonele de conflict, iar activitatea sa depindea de misiunea încredinţată. "Mergi acolo să reprezinţi valorile organizaţiei, dialogul drept cale de rezolvare a disputelor, organizarea de alegeri libere ca contestaţie a accesului la putere", povesteşte ea. Uneori, era trimisă şi "într-o vizită foarte scurtă, fulger", în care doar ducea o scrisoare oficialilor politici, ce conţinea "un anumit set de concesii într-un proces de negociere", aştepta răspunsul lor şi se întorcea la New York.
Dorinţa sa de a rezolva revendicările celor vizaţi direct de conflict, în locurile unde "e mult mai uşor să bombardezi decât să construieşti instituţii”, a fost mai importantă decât riscurile implicate de deplasări. O astfel de deplasare, pe care nu o va uita niciodată, a fost cea efectuată în Liban, în 2005, când a fost martoră la condiţiile "absolut deplorabile" în care 700.000 de refugiaţi trăiesc din 1948 încoace. "Nu poţi să descrii. În nicio mahală din Romania nu vezi ce-i acolo", îşi aminteşte ea.

Cu toate acestea, imaginile din zonele de conflict, prezentate în mass-media, ca cea a micului Omran, din Alep, sunt departe de "faţa adevărată şi monstruoasă a acestui conflict", a cărui aplanare va aduce, precum în cazul oraşelor eliberate de ISIS, din Irak, o singură întrebare: cine va guverna aceste teritorii? "Victoria militară lasă un vid politic şi pe partea politică, nu suntem întotdeauna pregătiţi să preluăm guvernarea în aceste zone extrem de vulnerabilizate şi traumatizate (...) Este dilema pe care estimez eu că o vom vedea în următoarele luni, în cadrul conflictului", a argumentat, în acest sens, Laura Raeţchi, pentru ziarul Gandul.

 

Te-ar putea interesa si

Setări confidențialitate