Deși legislația interzice vânzarea de alcool și tutun minorilor, în practică, copiii pot cumpăra aceste produse fără probleme, deoarece vânzătorii nu solicită verificarea actelor de identitate.
Un fenomen alarmant ia amploare în România, iar părinții și autoritățile par să rămână nepăsători în fața acestuia. Tot mai mulți copii și adolescenți încep să consume alcool, să fumeze și să experimenteze droguri încă de la vârste fragede, iar consecințele sunt din ce în ce mai grave.
Citește și: VIDEO „Dacă mă pun să calculez acum...”. Viciile și micile plăceri golesc buzunarele românilor
Alcoolul și tutunul, primele tentații încă din copilărie
Potrivit unui studiu recent realizat de World Vision România, unul din trei copii cu vârste între 10 și 14 ani a consumat deja alcool, iar 13% dintre aceștia au fumat cel puțin o dată. România se află pe primul loc în Europa la consumul de alcool în rândul copiilor de 15 ani și pe locul șapte la consumul de țigări.
Mărturiile tinerilor sunt cutremurătoare. Mulți dintre ei au fost expuși la alcool și tutun chiar în familie, uneori chiar cu acceptul părinților. „Am o străbunică la țară care ne dă să bem, cred că eram mai mic de șapte ani când am băut prima dată. Tot pe atunci am tras și primul fum de țigară”, povestește un adolescent.
Lipsa controlului și a prevenției – o problemă majoră
Deși legislația interzice vânzarea de alcool și tutun minorilor, în practică, copiii pot cumpăra aceste produse fără probleme, deoarece vânzătorii nu solicită verificarea actelor de identitate.
Citește și: Proiect de lege: tinerii sub 21 de ani, fără acces la jocurile de noroc
Părinții joacă un rol crucial în acest fenomen. Mulți dintre ei nu impun limite clare sau chiar încurajează consumul, considerând că este o etapă normală a vieții.
„Din cauza părinților care le dau bani și îi lasă să facă ce vor, copiii cad în patima fumatului și a alcoolului”, explică un tânăr.Drogurile și jocurile de noroc, pericole în creștere
Pe lângă alcool și tutun, consumul de droguri începe să se răspândească tot mai mult în rândul minorilor, iar riscurile sunt cu atât mai mari în cazul copiilor proveniți din familii defavorizate sau foarte înstărite.
În ciuda cifrelor îngrijorătoare și a discuțiilor publice, măsurile concrete de prevenție întârzie să apară. Autoritățile participă la conferințe și analizează datele, însă intervențiile eficiente lipsesc, iar fenomenul continuă să se extindă.
