În pragul sărbătorii de 1 Decembrie, când tradițional românii se pregătesc să consume ciolan cu fasole, realitatea din piețele și magazinele autohtone este una îngrijorătoare: fasolea românească este tot mai greu de găsit, iar cea disponibilă provine în mare parte din import, din țări precum Polonia, Egipt sau chiar Etiopia.
Datele Institutului Național de Statistică arată că anul trecut producția de fasole în România a fost de doar 6.200 de kilograme, în scădere cu 1.200 de kilograme față de anul precedent. Această cantitate este infimă comparativ cu cea de acum 15-20 de ani, când suprafețele cultivate cu fasole erau de 6-10 ori mai mari. Această tendință reflectă o problemă mai amplă în agricultură, afectând și alte legume tradiționale precum usturoiul, roșiile, ardeii sau castraveții.
În piețele din orașe precum Iași, gospodinele caută cu insistență fasole românească, considerând-o superioară ca gust și calitate față de cea importată. „E autentic, e alt gust”, spun ele, iar prețul de 14-17 lei pe kilogram nu este o piedică, ci mai degrabă lipsa produsului pe rafturi. Mulți consumatori evită produsele din import, suspectându-le de folosirea excesivă a pesticidelor sau a altor substanțe chimice, iar preferința pentru fasolea autohtonă este clară: „Nu cumpăr nimic decât România”.
Rafturile magazinelor sunt ocupate în proporție de peste 70% de legume și fasole din import, adesea mai ieftine, dar cu o calitate discutabilă. Clienții reclamă că unele produse au mirosuri neplăcute, asemănătoare cu cele ale ierbicidelor, iar gustul nu se compară cu cel al legumelor cultivate local. Această situație este cauzată în principal de scăderea suprafețelor agricole cultivate cu fasole și alte legume, dar și de preferințele comerciale pentru importuri mai ieftine.
Deși România dispune de condiții excelente pentru cultivarea fasolei și a altor legume, fermierii au redus drastic suprafețele cultivate. Motivele sunt multiple: costurile de producție ridicate, concurența neloială a produselor importate mai ieftine, dar și lipsa unei politici agricole coerente care să susțină producția locală. Astfel, locul legumelor românești este luat treptat de importuri din Turcia, Italia, Polonia, Egipt sau Etiopia.
