Andreea Marin s-a arătat șocată de cele întâmplate la Caracal. Vedeta a postat un mesaj cutremurător pe facebook.
Redăm mesajul integral al Andreei Marin:
”Cand s-a intamplat acest caz, nu eram in tara si imi impusesem, timp de 3 zile, sa ma rup de stiri, de realitatea de zi cu zi cat mai mult posibil, pentru a-i darui timpul si atentia mea copilului meu, pentru care plecasem intr-o incursiune rara, demult visata si planificata. M-am intors noaptea acasa si a doua zi in zori m-am pregatit sa plec spre Timisoara, cu treaba, de unde din nou seara ma intorceam spre Bucuresti. Asa ca am citit mult mai tarziu aceasta istorie dureroasa de mai jos, dupa ce am aflat-o din vorbele celor apropiati. Revolta interioara, identificarea cu durerea părinților, fiind si eu parinte, mi-au adus nopti nedormite si un blocaj, pe care eu rar l-am trait. Am fost incapabila sa formulez o opinie coerenta, stiind ca ea e umbrita de un acut sentiment de...
Citeste si: Dezastrul de la Caracal ar putea fi uriaș: Gheorghe Dincă ar putea avea 20 de victime la activ
Nu as vrea sa spun cate scenarii dezarmante ii trec unui parinte prin minte, cand fara sa vrea se gandeste la situatii prin care ar putea trece propriul copil. Ce dorinta aprinsa de a intoarce lumea noastra cu susul in jos.
Sentimente care nu ma onoreaza m-au traversat: furtuna interioara, razbunare tinuta in frau ce oricum nu ar fi adus nimic bun, tot ce e mai sumbru, pur si simplu, da, recunosc! Suntem satui de incompetenti, de scuze si de legi care permit mizeriei umane sa se ascunda după ele, atunci cand nu isi fac treaba pana la capat sau cum ar trebui. De indolenti, de oameni fara suflete, de "sefi" la capatul celalalt al firului unde ar trebuie sa se afle cei demni de a gasi solutii si a-ti darui speranta si incredere.Citeste si: Familia Alexandrei Măceșanu nu este convinsă că fata a murit. Cer expertiză internațională
Suntem satui sa plecam capul si sa ne fie frica sa iesim pe strada. Sa spunem "saru'mana" pentru prea putin prost crescutilor si incompetentilor. Suntem satui sa ne mintim ca e pace, cand legea supravietuirii e mai perfida uneori decat pe timp de razboi. Suntem satui sa nu ne simtim in siguranta la noi acasa. Si sa stim ca exista si oameni buni in tara asta, care insa nu au sansa pe care o merita, de cele mai multe ori, sa decida ce e bun si sanatos pentru noi.
Nu au sustinere, aliante cu cine trebuie sau nu pleaca destul capul si nu promit ce trebuie. Pun o intrebare: acestor "persoane" ce se aflau la celalalt capat al firului cand aceasta fetita inspaimantata a sunat cerand ajutor, probabil parinti si ei, le e bine in propria piele, stiind la ce a condus indiferenta si lipsa lor de omenie, pur si simplu? Cum au fost sanctionati, pentru ca au "tinut linia ocupata" fara niciun rost? Cum se mai privesc in oglinda si in ochii celor din jur?!”
