Ce înseamnă, de fapt, tulburarea de posesie

Ce înseamnă, de fapt, tulburarea de posesie

Tulburarea de posesie este o infracțiune contra patrimoniului reglementată de Codul penal, legiferată împreună cu distrugerea de bunuri.

Ce înseamnă, de fapt, tulburarea de posesie. Tulburarea de posesie este o infracțiune prin care se aduce atingere pașnicei folosințe și posesii a bunurilor imobile din avutul privat, prin "acte samavolnice". Tulburarea de posesie este definită și reglementată de art. 256 din noul Cod penal. Incriminând fapta de tulburare de posesie, legiuitorul noului Cod penal a ales să renunțe la sancționarea penală a faptei de tulburare de posesie în formă simplă reglementată în Codul penal din 1969.

Art. 256
(1) Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Citeste si: Ministerul Justiţiei va lansa în dezbatere proiectele "reparatorii" ale Legilor Justiţiei

Tulburarea de posesie- Modificări față de Codul penal din perioada comunistă

Noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, a adus schimbări în ceea ce privește infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art.

256 și inclusă în Titlul II- “Infracțiuni contra patrimoniului”, Capitolul V – “Distrugerea și tulburarea de posesie”.

Astfel, Codul penal 1969 sancționa în cuprinsul art. 220 alin. (1) ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimțământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii, ori refuzul de a părăsi imobilul astfel ocupat. Prima formă agravată prevăzută în alin.

(2) constă în fapta comisă prin violență sau amenințare, prin desființarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, iar cea de a doua formă agravată, prevăzută în alin. (3), sancționa săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.

În cuprinsul noului Cod penal, infracțiunea este prevăzută la art. 256 într-o singură formă, care constă în ocuparea în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare, a unui imobil aflat în posesia altuia, ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar.

Juriștii au explicat că s-a renunțat la forma de bază din reglementarea anterioară, ocuparea fără drept a unui imobil fiind infracțiune doar atunci când s-a comis prin violență sau amenințare ori prin strămutarea semnelor de hotar sau desființarea lor.

Tulburarea de posesie- revenire la Codul penal din 1937

S-a revenit la această variantă cu tradiție în reglementarea română, prevăzută în art.

556-558 din Codul penal 1937, care sancționa fapta comisă prin strămutarea semnelor de hotar, prin amenințare sau violență, preluată apoi în conținutul inițial al infracțiunii în Codul penal 1969, până la modificarea survenită prin Legea nr. 140/1996.

Ca și condiție a ocupării, s-a menționat faptul că aceasta trebuie să se realizeze fără drept, fiind înlăturate prevederile comiterii fără consimțământ și fără aprobare prealabilă primită în condițiile legii.

S-a înlăturat și varianta prevăzută în reglementarea anterioară, de comitere a infracțiunii prin refuzul de a elibera imobilul ocupat, situație apreciată de altfel, în doctrina și practica judiciară, ca imposibilă faptic, întrucât ar presupune deja consumarea infracțiunii în forma ocupării imobilului.

În acest context, pentru simpla ocupare fără drept, posesorul, conform noii reglementări, poate utiliza acțiunile posesorii în cadrul unui litigiu civil. Din punct de vedere al regimului sancționator, ca o reflectare a tendinței generale a noului Cod penal, se constată că pedeapsa prevăzută de art. 256 C.pen. este închisoarea de la 1 la 5 ani, alternativ cu amenda, comparativ cu dispozițiile Codului penal anterior care prevedeau pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani pentru forma de bază și pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani pentru prima formă agravată și pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani pentru cea de a doua formă agravată.

Punerea în mișcare a acțiunii penale, doar prin plângere prealabilă

În ceea ce privește punerea în mișcare a acțiunii penale, spre deosebire de reglementarea anterioară, în care punerea în mișcare a acțiunii penale se realiza din oficiu, cu posibilitatea împăcării părților, dispozițiile noului Cod penal revin la condiția punerii în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În aceste condiții, în măsura în care între părți intervine împăcarea, dispozițiile Codului penal anterior sunt cele care sunt favorabile, întrucât permit aplicarea acestei instituții, conform noului Cod penal existând doar posibilitatea retragerii plângerii prealabile, corelativă punerii în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Concluzionând, perspectiva oferită de noua reglementare va determina reducerea numărului de infracțiuni de tulburare de posesie, ca urmare a dezincriminării faptei comise în forma de bază, prevăzută de Codul penal anterior, completată, într-o apreciere generală, cu o modalitate de incriminare și sancționare mai puțin gravă în noul Cod penal.


Autor

Are o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, online și TV, cu specializare în domeniile economic, politic și relații internaționale.

A ocupat de-a lungul timpului poziții de redactor, editor sau editor coordonator în instituții media precum Revista 22, Cariere, Business Standard, Realitatea TV, Gandul. Face parte din echipa stirilekanald.ro din iulie 2020.

Absolvent de Filosofie și Jurnalism, cu masterat în Știintele comunicării, a dezvoltat o pasiune pentru domeniul resurselor umane. Colaborează de 12 ani cu HR Club pentru realizarea Manualului de bune practici în Managementul resurselor umane. În ultimii ani a derulat mai multe proiecte de ghost-writing, cu cărți publicate la edituri de prestigiu din România.

Îți Recomandăm Și...
Parteneri