Ce înseamnă, de fapt, uzufructul și ce implică acesta
În conformitate cu art. 703 coroborat cu art. 551 pct. 3 Cod civil, uzufructul este un drept real de folosinţă pe care o persoană îl exercită cel mult până la încetarea sa din viaţă sau în cazul persoanelor juridice pe o perioadă de maxim 30 de ani şi de a culege fructele bunului, cu îndatorirea de a-i conserva substanţa.
Cu alte cuvinte, dreptul de uzufruct împuternicește o persoană să se bucure de dreptul de a se folosi de un bun și de a-i culege fructele, deși proprietarul este altcineva. Titularul a ales așadar să cedeze dreptul de posesiune și folosință unei persoane, aceasta din urmă având obligația să restituie bunul în starea în care l-a primit, să îl conserve. În această situație titularul se numește nudul proprietar, în timp ce persoana care folosește bunul și culege fructele este uzufructuar.
Astfel, în cazul unui imobil, titularul îi atribuie altcuiva dreptul de posesiune și folosință al unui apartament/casă, în timp ce lui îi rămâne dreptul de dispoziție, adică îl poate vinde, dona, însă doar dreptul pe care îl are, de titular nud. Uzufructuarul beneficiază în continuare de dreptul nemijlocit de folosință a bunului (fără intervenția proprietarului) până la expirarea termenului din contract.
Pot constitui obiectul dreptului de uzufruct:
- bunurile mobile;
- bunurile imobile;
- titlurile de valoare, rente viagere;
- o masă patrimonială sau cotă parte din aceasta;
- universalitate de fapt sau o cotă parte din aceasta.
Dreptul de uzufruct se poate încheia între titularul nud și uzufructuar pe o perioadă determinată, iar în caz contrar, dacă nu se specifică o dată limită, este considerat ca încheiat pe perioada vieții beneficiarului.
Caracterul viager se aplică doar în cazul în care beneficiarul (uzufructuarul) este o persoană fizică. În cazul În care este persoană juridică, durata maximă pe care se poate încheia dreptul de uzufruct este de 30 de ani.
Este de reținut faptul că dreptul de uzufruct se poate încheia pe perioadă determinată sau maxim pe perioada duratei de viață a beneficiarului (dacă este persoană fizică), caz în care se numește că are caracter viager.
Citeste si: Ce înseamnă, de fapt, tulburarea de posesie
Citeste si: Cum îți alegi motorul ideal pentru o nouă mașină. Află mai multe detalii despre motoarele diesel sau benzină
Obligatii ale titularului și ale beneficiarului
Titularul
- să predea bunul cu tot ce îl compune la momentul încheierii convenției;
- să nu îi îngrădească libertatea beneficiarului de a se folosi de bun;
- să suporte cheltuielile cu proprietatea (taxe, impozit) și reparațiile mari care mențin apartamentul în stare corespunzătoare de folosință;
Așadar, titularul rămâne proprietarul în acte și are dreptul de a dispune de locuința sa, deci dacă se hotărăște între timp o poate vinde, însă va înstrăina doar nuda proprietate, uzufructuarul are drept în continuare.
Beneficiarul
- să restituie bunul fără deteriorări (în caz contrar îl va despăgubi pe proprietar);
- să conserve locuința, să folosească așadar apartamentul ca un bun proprietar;
- să consemne starea în care preia bunul, cu ajutorul unui proces-verbal în momentul predării imobilului (se face în prezența proprietarului);
- să suporte cheltuielile de întreținere cu apartamentul, rezultate din folosința obișnuită a bunului;
- să respecte destinația bunului de folosință (a apartamentului), există însă și excepții;
Este foarte important faptul că beneficiarul are dreptul de a închiria apartamentul. Va încasa lunar suma pe chirie dacă părțile nu stabilesc altfel .Totodată, beneficiarul are dreptul să cedeze dreptul de uzufruct altei persoane (contract de cesiune) dacă părțile nu stabilesc altfel prin contract. De regulă, dreptul de uzufruct se dobândește în baza unui contract încheiat la notar sau prin testament.
Dreptul de uzufruct poate înceta în următoarele situații:
- moartea uzufructuarului – așadar dreptul de uzufruct nu se moștenește de către moștenitorii legali ai beneficiarului;
- expirarea termenului stabilit în contract ca dată limită;
- prin renunțarea la uzufruct (se realizează printr-o declarație la notar);
- lipsa de folosință timp de 10 ani;
- la hotărârea instanței, dacă uzufructuarul abuzează de imobil, îi aduce stricăciuni;
Este important de știut că titularul care devine nudul proprietar cedează două din cele trei drepturi ale sale uzufructuarului. Acestea sunt dreptul de posesie și dreptul de folosință. Prin urmare, proprietarul mai poate locui în acel apartament doar cu voia uzufructuarului. Tot uzufructuarul are dreptul de a culege fructele, deci în cazul închirierii (pentru că are acest drept), îi revine plata chiriei.
La fel de important de știut este și faptul că proprietarul poate vinde apartamentul, însă își vinde doar dreptul său, singurul rămas dintre cele trei și anume dreptul de dispoziție (hotărăște cum să dispună de bun). Uzufructuarul are în continuare drept de posesie și folosință a apartamentului.
Caracterul viager al dreptului de uzufruct înseamnă că durata acestui drept este atât timp cât trăiește uzufructuarul. Dacă nu se dorește acest lucru, va trebui menționat un termen de expirare al dreptului de uzufruct în contract.
Este de reținut faptul că orice proprietar are prin titulatura sa 3 drepturi asupra unui imobil: de posesiune, de folosință și de dispoziție, iar în momentul încheierii dreptului de uzufruct, el înstrăinează drepturile de folosință și posesiune uzufructuarului. Beneficiarul (uzufructuarul) primește dreptul de a locui în apartament sau dacă dorește, de a-l închiria și de a câștiga bani din chirie. De asemenea, este foarte important să fii informat și să pui întrebări ori de câte ori ai neclarități, dat fiind faptul că termenii juridici sunt familiari doar profesioniștilor din domeniu.
Sursa: Storia
