Cel mai bine pazit secret din istoria Militiei. A omorat 24 de tigani cu camionul, dar Securitatea a ascuns macelul, de frica unui razboi interetnic

In 1974, la Iasi, un sofer de camion era pe punctul de a porni un razboi interetnic dupa ce, din razbunare, a calcat cu o masina grea o satra de tigani, curmand 24 de vieti. Cazul lui Eugen Grigore a fost bine ascuns de Securitatea vremii pentru a nu se naste un conflict intre romani si tigani.

A.S., joi 21 septembrie 2017 , 15:30

DISTRIBUIE
acest articol
DIMENSIUNE
TEXT ARTICOL
Aa - Aa+

Povestea lui Eugen Grigore incepe in 1974. Ieseanul lucra ca sofer de camion la Autobaza cand, intr-o zi de primavara, seful lui il cheama si il anunta ca locuinta sa arde. Organele de ancheta aveau sa releve, ulterior, ca locuinta din Copou a soferului iesean fusese calcata de un grup de romi.

“Un grup de tigani provenind din satra stabilita la marginea Iasiului, in zona Ciurea, mergea pe strazile Iasiului in cautare de fier vechi, sticle si orice ar fi produs bani. Acestia au crezut ca nu-i nimeni acasa la familia Grigore, au intrat sa fure, n-au gasit mai nimic”, precizeaza comisarul Traian Tandin, autorul unei carti pe acest subiect.

Romiii au fost surprinsi de sotia lui Eugen Grigore. Alaturi de cei trei copii, femeia a fost imobilizata de tigani, care mai apoi au dat foc casei. Cele trei rude ale lui Grigore au ars ca niste torte din acel moment incepand o adevarata lupta interioara pentru soferul de autobuz. Sleit de forte si cu un puternic sentiment de frustare, cauzat de neputinta autoritatilor de a-i trage la raspundere pe vinovati, Eugen Grigore a decis sa isi faca dreptate de unul singur.

Disperat, Grigore decide ca, intr-o zi, in timpul serviciului, sa isi faca dreptate de unul singur. Se urca in camion si ajunge la marginea Iasului, acolo unde era satra de tigani despre care stia ca l-ar fi lasat fara familie. Apasa pedala de accelaratie la maximum cand se apropie de corturi si striveste in cateva secunde zeci de persoane. 24 de romi si-au pierdut viata in acea zi, sub rotile camionului condus de soferul iesean.

"Am omorit 24 de oameni, barbati, femei si copii, iar totul a fost imediat trecut la "strict secret" de Securitate si Militie, care nu voiau sa apara un conflict intre tigani si romani. Toate urmarile acestei razbunari au fost sterse", Eugen Grigore, in declaratia data anchetatorilor si publicata de comisarul Tandin in cartea sa.

Fapta lui Eugen Grigore a fost tinuta la secret de Securitatea din Iasi, de teama izbucnirii unui conflict interetnice. In cele din urma, Grigore a fost condamnat la inchisoare pe viata, fiind eliberat conditionat la inceputul anilor 2000 si ajungand sa traiasca pe strazi. In 2009, o publicatie locala anunta moartea unui anume Eugen Grigore, boschetar din Iasi, care murise calcat de un autobuz.  

Diego Ciobotaru, doctorant la Facultatea de Istorie din Iasi, si care a studiat acest caz, spune ca si in prezent documentele oficiale ale autoritatilor sunt clasificate. Ciobotaru mai spune ca nici presa vremii nu a scris despre acest caz, tot din cauza interdictiilor impuse de autoritati. “Cazul tragic al lui Eugen Grigore trebuie bine incadrat in contextul politic de inainte de 1989. Razbunarea acestuia pe satra de rromi din Ciurea a fost ocultata ani de-a randul de institutiile regimului comunist iar abia dupa Revolutie au inceput sa apara public franturi din aceasta poveste, instrumentalizata ulterior, in urma cu doar cativa ani, chiar si in plan sportiv. Si acum despre personajul in sine se cunosc putine date sigure, altele decat cele oficiale. Informatii in presa vremii nu sunt disponibile avand in vedere cenzura practicata in regimul trecut. O crima de asemenea amploare contrasta vizibil cu stabilitatea sociala promovata in mod propagandistic de Partidul-stat”, a precizat, pentru “Adevarul”, Diego Ciobotaru.

In 1990, pedeapsa lui Eugen Grigore, inchisoare pe viata, este transformata in 28 de ani de detentie. Intre timp, ceva se intamplase in lumea lui. "Si-a pierdut mintile in inchisoare. Poate n-a putut sa suporte regimul, poate ca n-a trecut niciodata peste pierderea familiei, nimeni nu poate sti", povesteste Traian Tandin.

In 1995, la varsta de 48 de ani, Eugen Grigore e internat la Spitalul de neuropsihiatrie Botosani. Culmea, chiar in orasul la marginea caruia fusesera mutati tiganii care i-au supravietuit in '74!

"Am stiut despre acest caz inca dinainte de '89, dar era un subiect tabu. Am crezut ca Eugen Grigore a murit in penitenciar, sincer sa fiu", povesteste comisarul Tandin. Doar ca, pe 12 martie 2002, Politia din Iasi efectueaza o razie pentru a rezolva problema oamenilor strazii ce se adaposteau in sistemul de canalizare al orasului. Si il gaseste pe Eugen Grigore.

Fostul sofer de camion parasise Spitalul de Neuropsihiatrie Botosani in 2001. Vreme de un an, a trait prin canalele de langa Institutul de Agronomie Iasi. Nu mai avea rude, nu mai avea nimic. A fost ajutat in aceasta perioada, cu hrana, alcool si tigari, de studentii ieseni. In jurul lui se crease o legenda urbana care il proteja. Dar chiar era nebun Eugen Grigore?

"Studentii l-au tinut in viata, dar nu stiu cat de mari erau problemele de sanatate pe care le avea. Asta pentru ca razia Politiei din 2002 a avut loc in urma unor sesizari: un personaj «inchiria» locurile din canale pe cite zece-douazeci de mii de lei. Era un fel de sef!", scrie Traian Tandin in cartea sa.

Din 2002 nu s-a mai stiut nimic de Eugen Grigore. S-a speculat ca s-ar fi sinucis la cateva luni dupa razie, ca ar fi murit de moarte buna dupa 2004. Numai ca, pe 23 iulie 2009, o stire aparent banala se strecoara in presa ieseana. Un barbat de 62 de ani, fara adapost, este strivit de un tir in fata garii.

Articolul apare in "Buna ziua Iasi" si vorbeste despre un personaj fara casa care umbla prin Iasi si prin comuna Mironeasa, aflata la 40 de kilometri. Calcat in fata garii dupa ce a traversat neregulamentar, nervos ca taximetristii de la care cersise bani il expediasera. Numele lui este Eugen Grigore.

Sursa: adevarul.ro; gsp.ro
 

Clipul zilei pe STIRILEKANALD.RO:

Te-ar putea interesa si

}