La 104 ani este bătaia de joc a statului român. O văduvă de război din Suceava are pensia de 290 de lei!

Viorica Hogaş s-a născut pe 9 februarie 1915, în comuna Udeşti a judeţului Suceava. Peste două luni va împlini 104 ani. Femeia şi-a pierdut soţul în cel de-Al Doilea Război Mondial, la foarte scurt timp după nuntă, şi nu s-a mai recăsătorit. A avut o viaţă grea, a fost refugiată şi a învăţat ce înseamnă foamea.

„Am făcut şcoala primară la Udeşti, patru ani, şi pe urmă am venit şi am făcut şase ani la Suceava şi, după ce am terminat şcoala, m-am întors acasă şi am ocupat post de învăţătoare. Pe 3 martie 1937 m-am căsătorit”, a spus bătrâna, care este foarte lucidă, în ciuda anilor care îi apasă umerii.

Soţul Vioricăi Hogaş a fost de asemenea învăţător. Cei doi nu au petrecut foarte mult timp împreună după nuntă, pentru că bărbatul a fost chemat pe front, ca să lupte în cel de-al Doilea Război Mondial, şi nu s-a mai

întors acasă. Au trecut tancurile peste el.

„În 1937 m-am căsătorit, în 1940 l-au luat pe front şi în 1941 a căzut. Adică, după patru ani de la nuntă, dar în cei patru ani nu prea a stat pe acasă. Tot a fost dus, ba cursuri de străjerie, ba mobilizare, ba concentrare. A căzut la Cotul Donului. Soldaţii înaintau, nu au ştiut că s-a dat ordin de retragere.

El era cu plutonul în tranşee, au venit tancurile cu aşa o viteză şi pe care a prins acolo, acolo a rămas. A fost prins tot plutonul lui. Unul singur a scăpat”, îşi aminteşte Viorica Hogaş.

Femeia îşi aminteşte în detaliu cum a primit vestea că soţul ei a dispărut pe front. Era într-o duminică. Învăţătorii de la şcoala din Udeşti, colegii ei, aflaseră vestea de la poştaşul comunei şi nu ştiau cum să îi spună.

„În ziua respectivă am fost la o învăţătoare ca să jucăm Taroc. Când am ajuns lângă primărie a apărut în faţa mea factorul şi mi-a întins un plic. L-am înşfăcat repede. Era un plic alb. Avea scris la mijloc: 14 septembrie 1941, Hogaş Ion dispărut. Ştiu că am început a răcni şi nu am mai ştiut nimic ce este cu mine. Învăţătorii m-au dus înapoi acasă şi tare am plâns, i-am luat hainele lui şi le-am îmbrăţişat.

Fetiţa mea, Adriana, nu avea nici doi ani atunci. La mine în casă, toată viaţa mea a fost un plâns”, ne-a spus bătrâna.

După toate nenorocirile prin care a trecut de-a lungul vieții, statul român îi oferă lunar o pensie de doar 290 de lei!

Citește mai multe AICI