Povestea tragica a tatalui care isi creste cei doi copii intr-un grajd, dupa ce sotia l-a parasit

Nicoleta si Andrei sunt doi copii de care orice parinte ar fi mandru. Cei doi sunt cuminti si invata extrem de bine, asta in ciuda conditiilor in care traiesc.Dan, in varsta de 37 de ani, a ramas singur, dupa ce sotia l-a parasit.

joi 20 octombrie 2016 , 18:03

DISTRIBUIE
acest articol
DIMENSIUNE
TEXT ARTICOL
Aa - Aa+

 

Povestea tragica a tatalui care isi creste cei doi copii intr-un grajd, dupa ce sotia l-a parasit
Nicoleta si Andrei sunt doi copii de care orice parinte ar fi mandru. Cei doi sunt cuminti si invata extrem de bine, asta in ciuda conditiilor in care traiesc.
Dan, in varsta de 37 de ani, a ramas singur, dupa ce sotia l-a parasit. Pensionat medical dupa un accident vascular, tatal si-a luat si un serviciu cu jumatate de norma, scrie Adevarul.
”Tati al meu e bun, foarte bun, sa stii. Cel mai mult noi îl iubim pe tati”.
Fata are ochi albastri ca un cer de dimineata senina, si-un zâmbet care opreste povestea în loc. O cheama Nicoleta, are 13 ani, e în clasa a VI-a.
Zâmbeste, apoi îl ia protectoare de umar pe Andrei, fratele ei, clasa a treia. O bucata de drum mergem pe jos, nu poti ajunge pâna la ei cu masina.
”O luam noi înainte, ca mai sunt câini, sa te aparam” , spune Andrei.
Camaruta din grajd nu e mare. Doua paturi, pe-o latura si pe cealalta, doua dulapuri, o masa si o soba. Tati gateste si spala haine, îl mai ajuta, din când în când, bunica. ”Nu-s specialist, fac câte-o ciorba, o tocanita”, spune zâmbind. ”Cele mai bune”, completeaza Nicoleta. Pâna anul asta stateau cu lumânare, acum au tras un fir de curent, 12 volti, cât sa fie un pic de lumina doar pe mijlocul camarutei. ”Temele încercam sa le facem ziua. Daca ne apuca seara, tragem masa în mijloc, sub bec, si facem teme acolo”, rezuma fata.

Pensionat medical dupa un accident vascular, tatal si-a luat si un serviciu cu jumatate de norma, scrie Adevarul.

”Tati al meu e bun, foarte bun, sa stii. Cel mai mult noi îl iubim pe tati”.

Fata are ochi albastri ca un cer de dimineata senina, si-un zâmbet care opreste povestea în loc. O cheama Nicoleta, are 13 ani, e în clasa a VI-a.

Zâmbeste, apoi îl ia protectoare de umar pe Andrei, fratele ei, clasa a treia. O bucata de drum mergem pe jos, nu poti ajunge pâna la ei cu masina. ”O luam noi înainte, ca mai sunt câini, sa te aparam” , spune Andrei.

Camaruta din grajd nu e mare. Doua paturi, pe-o latura si pe cealalta, doua dulapuri, o masa si o soba. Tati gateste si spala haine, îl mai ajuta, din când în când, bunica.

”Nu-s specialist, fac câte-o ciorba, o tocanita”, spune zâmbind.

”Cele mai bune”, completeaza Nicoleta. Pâna anul asta stateau cu lumânare, acum au tras un fir de curent, 12 volti, cât sa fie un pic de lumina doar pe mijlocul camarutei. ”Temele încercam sa le facem ziua. Daca ne apuca seara, tragem masa în mijloc, sub bec, si facem teme acolo”, rezuma fata.

 

Citeste continuarea pe Adevarul.ro

 

Clipul zilei pe KANALD.RO:
Te-ar putea interesa si