Timp de cinci ani, acronimul CDȘ a desemnat ore de opțional pe care le decide... școala. Din toamna anului 2026, două litere schimbă tot: în noul CDEOȘ, decizia aparține elevului, iar oferta aparține școlii.
Ministerul Educației și Cercetării a aprobat în primăvara anului 2026 două metodologii distincte, publicate în Monitorul Oficial, care reglementează pentru prima dată în mod unitar cum se alege, cum se propune și cum se evaluează o materie opțională în România.
Două litere care schimbă tot
Vechea reglementare se numea Curriculum la Decizia Școlii — CDȘ, aprobată în 2021. Numele spunea totul: școala decidea.
Schimbarea nu este doar de terminologie. Metodologia elaborată de Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare (CNCE) în cadrul proiectului „Reglementări noi pentru un Curriculum Relevant și Educație Deschisă" — RECRED, care acoperă învățământul primar, gimnazial și liceal, filierele teoretică și vocațională, impune un proces complet nou de consultare, propunere și alegere
Motivul pentru care reglementarea anterioară a trebuit înlocuită este descris explicit în documentele oficiale: ordinul din 2021 nu mai era aliniat la Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, nu acoperea în mod unitar toate filierele și ciclurile de studiu și genera o aplicare neuniformă la nivelul școlilor, inclusiv din cauza unor mecanisme de aprobare percepute ca greoaie.
Cele două metodologii aprobate în 2026 încearcă să rezolve toate aceste probleme simultan.Aplicarea este progresivă. Din septembrie 2026, noul cadru se aplică exclusiv claselor a IX-a din toate filierele liceale. Timp de câțiva ani, cele două reglementări — cea veche și cea nouă — vor coexista în aceeași școală, pentru clase diferite, până în jurul anului 2030, când tranziția va fi completă pentru tot învățământul liceal.
Pentru primar și gimnazial, reglementarea anterioară rămâne în vigoare până la aprobarea noilor planuri-cadru de învățământ.Citește și: Greva profesorilor, amânată! Anunțul făcut de sindicaliști: „Vom continua presiunile în Parlament”
Cum arată procesul concret: de la Târgul opționalelor la semnătură
Procesul prin care un elev ajunge să studieze o materie opțională în noul sistem urmează un calendar detaliat în 23 de etape, cu termene și responsabili precizați pentru fiecare pas.
Totul începe toamna, în septembrie și octombrie, când profesorii diriginți și învățătorii consultă direct elevii și părinții cu privire la interesele lor de învățare. Conducerea școlii consultă și partenerii din comunitatea locală.
Pe baza acestor consultări, comisia pentru curriculum a școlii elaborează o analiză de nevoi — un document cu caracter prospectiv, prezentat și dezbătut în consiliul profesoral.
Odată constituită oferta și aprobată de consiliul de administrație, școala o prezintă elevilor și părinților. Metodologia recomandă explicit organizarea unui „Târg al opționalelor" — sesiuni de prezentare în care fiecare opțional propus poate fi explicat, pus în context, discutat.
Oferta trebuie publicată pe site-ul școlii, transmisă prin poștă electronică și prezentată inclusiv în format online. Între momentul prezentării și cel al exprimării opțiunilor trebuie să existe un interval de minimum 5 până la 10 zile lucrătoare, obligatoriu prin metodologie, tocmai pentru a permite informarea și consilierea corespunzătoare.Alegerea propriu-zisă se face printr-o fișă standardizată, Fișa pentru exprimarea opțiunilor, prevăzută ca Anexa nr. 1 la metodologie. Elevii care au împlinit 14 ani o semnează ei înșiși; sub această vârstă, semnează părintele sau reprezentantul legal. Fișa poate fi utilizată în format letric sau digital, în funcție de posibilitățile școlii.
Citește și: VIDEO Profesorii amenință cu grevă generală! Examenele naționale, în pericol
Ce poate alege elevul: trei tipuri de materii opționale
CDEOȘ nu înseamnă că un elev poate cere orice materie și o va obține. Libertatea de alegere operează în interiorul ofertei construite de școală, care poate include atât opționale proprii, dezvoltate la nivel de unitate de învățământ, cât și opționale din oferta națională — un catalog navigabil pe care Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare intenționează să îl pună la dispoziție pe site-ul propriu, structurat pe clase, discipline și arii curriculare. Chiar și în cadrul acestor limite, noul sistem introduce o flexibilitate reală față de ce exista înainte.
Metodologia definește trei tipuri de opționale. Primul este opționalul de aprofundare, care nu necesită denumire proprie și nici programă școlară separată. Este asociat unei discipline obligatorii și urmărește să dezvolte competențele deja prevăzute în programa de trunchi comun prin noi activități de învățare orientate spre consolidare, îmbunătățirea performanțelor sau remediere. O noutate semnificativă față de reglementarea anterioară: opționalul de aprofundare poate fi propus chiar și pentru o disciplină care nu se studiază în acel an de studiu — de exemplu, pentru o materie de bacalaureat absentă din orar în clasele intermediare.
Al doilea tip este opționalul ca disciplină nouă, care vizează dobândirea unor competențe diferite de cele din trunchiul comun, necesită programă proprie și o rubrică separată în catalog.
Al treilea este opționalul integrat, structurat în jurul unei tematici care combină mai multe arii curriculare, cu accent pe abordări inter- și transdisciplinare și teme de actualitate — și el necesită programă proprie.
Metodologia impune explicit că oferta școlii trebuie să asigure o diversitate rezonabilă între cele trei tipuri, evitând uniformizarea sau redundanța. O școală care propune exclusiv opționale de aprofundare — situație mai comodă din punct de vedere administrativ — nu respectă spiritul reglementării.
Opționalele pot fi implementate pe clase întregi sau pe grupe, cu un minim de opt elevi per grupă, iar grupele pot fi formate inclusiv din elevi de la ani de studiu diferiți, dacă opționalul nu presupune continuitate cu alte discipline. Cadrele didactice pot propune opționale individual sau în echipe, inclusiv în colaborare cu instituții publice, ONG-uri, universități sau companii, prin intermediul mecanismului de co-predare reglementat de metodologie.
Citește și: Salariile profesorilor ar putea crește. Anunțul făcut de ministrul Educației: „Este mare nevoie”
Ce rol au părinții și ce se întâmplă cu opțiunea aleasă
Rolul părinților în noul sistem este mai bine definit decât în orice reglementare anterioară. Ei participă activ la consultarea din septembrie-octombrie, propunând sau susținând anumite opționale. Când oferta este constituită, au la dispoziție un interval pentru a o analiza și a discuta cu copilul.
În momentul alegerii, semnătura părintelui pe fișa de opțiuni are semnificații diferite în funcție de vârsta elevului: dacă elevul nu a împlinit 14 ani, semnătura părintelui reprezintă asumarea directă a opțiunii; dacă elevul are cel puțin 14 ani, semnătura părintelui confirmă că a luat cunoștință de alegerea făcută de copil — decizia aparținând elevului.
Numărul de ore alocat opționalelor la nivelul clasei se stabilește prin majoritate simplă, după consiliere. Opționalele durează de regulă un an școlar, cu câte o oră pe săptămână, dar metodologia permite și discipline opționale modulare, cu durate mai scurte, sau proiectări multianuale acolo unde prioritățile educaționale o justifică.
Situația elevilor care se transferă în cursul anului sau la începutul unui an școlar este și ea reglementată explicit. Elevul transferat este obligat să studieze opționalele alese la clasa în care se integrează, cel puțin pe durata anului în curs. Dacă tematicile sunt apropiate de cele pe care le studiase anterior, notele pot fi echivalate. Pentru alte opționale, se stabilește un program de recuperare a materiei. Procesul este urmărit și evaluat sistematic: metodologia introduce o Fișă de monitorizare și evaluare a implementării CDEOȘ, prin care fiecare opțional este analizat anual din perspectiva participării elevilor, a progresului în învățare, a satisfacției și a relevanței percepute. Inspectoratele școlare județene sunt obligate să monitorizeze oferta CDEOȘ în cadrul inspecțiilor și să centralizeze datele la nivel județean.
Filiera tehnologică: un mecanism diferit
Liceele tehnologice funcționează după o logică diferită de cea a filierelor teoretice și vocaționale, iar metodologia elaborată de CNDIPT reflectă această diferență structural. Dacă pentru filierele teoretice și vocaționale vorbim de opționale alese dintr-o ofertă de discipline, pentru filiera tehnologică CDEOȘ este construit din două componente distincte, ambele ancorate în parteneriate cu operatorii economici.
Prima componentă sunt stagiile de pregătire practică, moștenitoare ale vechiului CDL (Curriculum în Dezvoltare Locală). Dintr-un total de 150 de ore anuale de stagii practice, până la 60 pot fi alocate, la decizia unității de învățământ și cu avizul operatorului economic partener, pentru activități de acomodare sau învățare remedială la discipline de cultură generală.
Aceasta înseamnă că un elev dintr-un liceu tehnologic ar putea folosi o parte din orele de practică pentru a consolida, de exemplu, matematică sau română — cu condiția ca această decizie să fie fundamentată pe analiza nevoilor și să nu afecteze dobândirea competențelor profesionale prevăzute în standardul de calificare.
A doua componentă este noutatea absolută a metodologiei pentru filiera tehnologică: Curriculumul pentru Aprofundare și Inserție Profesională — CAIP. Reprezintă 30 de ore anuale suplimentare, alocate de unitate cu consultarea obligatorie a elevilor și din oferta construită în parteneriat cu operatorii economici sau autoritățile publice locale.
Orele CAIP pot fi direcționate fie spre stagii de practică suplimentare, fie spre discipline de cultură generală, în vederea dobândirii competențelor necesare inserției pe piața muncii. Dacă sunt utilizate pentru cultură generală, oferta trebuie să includă minimum două discipline.
Prin urmare, un liceu tehnologic care are ca partener o companie din industria IT, de exemplu, ar putea aloca orele CAIP pentru matematică aplicată sau pentru o limbă modernă relevantă profesional — cu condiția ca operatorul economic să fie de acord și decizia să fie documentată.
Aprobarea CDEOȘ pentru filiera tehnologică urmează o cale distinctă: nu consiliul de administrație al școlii are ultimul cuvânt, ci consiliul de administrație al inspectoratului școlar județean sau al municipiului București, după un proces de avizare care implică comisia metodică a ariei curriculare Tehnologii, consiliul de administrație al școlii, operatorul economic partener și Comitetul local de dezvoltare a parteneriatului social.
Cum funcționează în alte țări europene: ce a mers și ce a creat probleme
România nu este prima țară europeană care introduce opționale alese de elevi. Un studiu publicat în 2024 în revista academică Heliyon, care a analizat sisteme de educație modulară din Austria, Germania, Finlanda, Olanda, Elveția și Luxemburg, a identificat Finlanda drept țara cu cel mai înalt grad de modularitate curriculară dintre toate.
Comparația este relevantă, pentru că Finlanda funcționează de mulți ani cu exact principiul pe care CDEOȘ încearcă să îl introducă la noi: oferta este națională și locală simultan, decizia aparține elevului.
În sistemul finlandez de liceu, aprobat prin curriculum național actualizat în 2019 și aplicat de Agenția Națională pentru Educație, absolvenții trebuie să acumuleze 150 de credite. Între 94 și 102 sunt obligatorii — restul sunt opționale, împărțite în două categorii: unele impuse la nivel național ca opționale recomandate, altele dezvoltate de fiecare școală în funcție de profil și comunitate.
Nu există clase pe ani de studiu în sensul clasic: elevii urmează unități de studiu în ritmul propriu, absolvind de regulă în trei ani, cu o marjă de doi până la patru. Ceea ce face sistemul finlandez să funcționeze nu este doar libertatea de alegere în sine, ci infrastructura care o susține: orientare și consiliere individuală integrată obligatoriu în curriculum, finanțare de stat pentru transport și prânz, acces la consiliere psihologică și sprijin individualizat indiferent de mediul socioeconomic al elevului. Fiecare student are un consilier care îl ajută să înțeleagă concret cum fiecare alegere îi influențează traseul ulterior.
Acolo unde sistemele europene cu opționale au creat probleme, lecțiile sunt documentate cu precizie. Olanda, care are una dintre cele mai vechi tradiții de autonomie școlară din Europa, a confruntat în ultimele decenii un paradox: mai multă libertate de alegere a amplificat inegalitățile.
O analiză publicată în Scandinavian Journal of Educational Research (2023) arată că introducerea libertății extinse de opțiune le-a permis atât școlilor, cât și familiilor avantajate să selecteze populații de elevi favorabile, crescând segregarea educațională. Copiii din familii cu nivel redus de educație pierd mai mult în sisteme cu alegere liberă, deoarece nu beneficiază de același tip de sfaturi informate acasă.
În 2022, ministrul olandez al educației a anunțat reforme pentru a întârzia momentul în care elevii trebuie să aleagă un traseu educațional, recunoscând explicit că selecția timpurie perpetuează inegalitățile de oportunitate.
Un alt set de probleme documentate la nivel european privește nu libertatea de alegere în sine, ci calitatea ofertei. O cercetare pe sistemul macedonean de opționale — structurat similar celui românesc anterior — a constatat că principala problemă era discrepanța dintre interesele reale ale elevilor și ce propuneau efectiv școlile, și că mulți elevi nici nu știau că pot solicita schimbarea unui opțional ales inițial. Oferta tindea să fie dominată de ceea ce era comod pentru profesori și instituție, nu de ceea ce cereau elevii.
Aceste vulnerabilități identificate în alte sisteme europene sunt, deloc întâmplător, exact cele pe care noile metodologii românești încearcă să le prevină prin mecanisme specifice: analiza obligatorie de nevoi bazată pe consultare directă a elevilor și părinților, fișa de monitorizare și evaluare a fiecărui opțional, cerința explicită de diversitate în ofertă și interdicția de uniformizare, plus intervalul minim de informare înainte de alegere.
Dacă aceste instrumente vor funcționa în practică depinde de o condiție pe care studiile europene o identifică drept decisivă și pe care nicio metodologie nu o poate impune prin decret: calitatea consilierii pe care o primesc elevii înainte să semneze fișa de opțiuni.
