1 din 2 | A existat o relație de durată, documentată pe ani întregi, între Jeffrey Epstein și un pictor român
2 din 2 | În august 2019, Jeffrey Epstein a fost găsit mort în celula sa dintr-o închisoare federală din New York, oficial prin sinucidere
Un nou lot de documente publicate de Departamentul de Justiție al SUA (DOJ) scoate la iveală o relație de durată, documentată pe ani întregi, între Jeffrey Epstein și un român.
Nu este vorba despre o colaborare ocazională și nici despre simple lucrări de întreținere, ci despre un acces constant, repetat, la proprietățile-cheie ale lui Epstein – apartamentele din New York și celebra insulă Little St. James.
Emailurile oficiale arată că românul a lucrat luni la rând pentru Epstein, a fost cazat în proprietățile acestuia, a primit acces direct și, la un moment dat, i s-a comunicat că va zbura împreună cu Epstein, cu avionul său privat.
Numele care apare peste tot
Când Departamentul de Justiție al SUA a publicat un nou set de documente din ancheta Jeffrey Epstein, atenția s-a mutat, firesc, pe nume grele și pe personaje deja cunoscute publicului. Însă, citite cap-coadă, emailurile scot la iveală și alte figuri recurente — oameni care nu apar în fotografii mondene, dar care sunt prezenți constant în viața de zi cu zi a lui Epstein.
Unul dintre aceste nume este Ion Nicola.
Nu apare o dată sau de două ori. Apare ani la rând, în corespondență directă cu Epstein sau cu oamenii săi de încredere. Apare în discuții despre deplasări internaționale, acces în proprietăți, lucrări programate pe săptămâni întregi, șederi pe insulă și, la un moment dat, chiar în organizarea unui zbor cu avionul privat al lui Epstein.
În septembrie 2017, într-un email intern, o colaboratoare apropiată a lui Epstein îi transmite explicit românului: „ Jeffrey spune că de data asta vei zbura cu el, cu avionul său privat. ”
Formularea este scurtă, lipsită de ceremonie. Nu e o invitație excepțională, ci o instrucțiune practică. Tonul sugerează o relație deja stabilită, în care detaliile logistice — cum ar fi faptul că urmează să zboare cu avionul privat al lui Epstein — nu mai sunt subiect de negociere, ci de simplă confirmare.
O relație de lucru, nu o întâlnire întâmplătoare
Emailurile DOJ arată că Ion Nicola nu este un vizitator ocazional. Este cineva care revine, cineva pentru care se fac planuri pe termen lung. Într-un alt mesaj, tot din 2017, se discută explicit despre o ședere prelungită pe una dintre proprietățile lui Epstein: „ Jeffrey speră să poți merge să te ocupi de insula lui de la mijlocul lui octombrie până la sfârșitul lui noiembrie. Ar fi posibil? ”
Nu este vorba de câteva zile. Nu este vorba de o intervenție rapidă. Intervalul propus înseamnă aproape două luni, timp în care Ion Nicola ar fi urmat să locuiască și să lucreze pe insulă.
Românul confirmă planul de deplasare într-un mesaj ulterior: „ Voi veni la New York pe 17 octombrie, iar pe 25 octombrie voi merge pe insulă. ”
„Data trecută am avut probleme la frontieră”
În același email, Ion Nicola introduce un detaliu care, citit atent, spune mai mult decât pare la prima vedere. Vorbind despre o ședere anterioară pe insulă, el explică de ce este îngrijorat de durata noii deplasări: „ Data trecută, când am fost acolo, am avut probleme la aeroport, la frontieră, pentru că am stat prea mult pe insulă – două luni. Li s-a părut puțin ciudat. ”
Este una dintre puținele dăți în care românul face referire directă la consecințele unei șederi îndelungate. Nu menționează explicit tipul de viză sau statutul legal sub care lucra. Spune doar că a stat două luni pe insulă și că acest lucru a ridicat semne de întrebare la frontieră.
Detaliul nu este comentat de interlocutori. Nimeni nu pare surprins. Discuția merge mai departe, către organizarea noii deplasări.
Un om de „interior”
Pe parcursul documentelor, Ion Nicola apare nu ca un prestator ținut la distanță, ci ca cineva căruia i se oferă acces în proprietăți, cazare în apartamentele lui Epstein, planificări făcute cu săptămâni înainte, soluții logistice speciale, inclusiv zboruri private. Toate acestea conturează profilul unui colaborator de încredere, integrat în rutina lui Epstein.
Noiembrie 2015: Ion Nicola lucrează în apartamentele lui Jeffrey Epstein din New York, având cazare și acces direct în proprietăți
2016: Ion Nicola desfășoară lucrări pe Little St. James, inclusiv în cabane, băi și dormitoare
Octombrie–noiembrie 2017: este planificată o ședere de aproape două luni pe insula lui Epstein, cu deplasare organizată inclusiv prin zbor privat
Nu zugravul, ci pictorul. Ce îl chema, de fapt, Epstein să facă
Era anul 2016. Același an în care Jeffrey Epstein era deja un personaj cunoscut în cercurile judiciare americane, după condamnarea din 2008, dar continua să trăiască nestingherit între New York, Palm Beach și insula din Caraibe. Un an în care, potrivit mărturiilor victimelor, abuzurile nu se opriseră, ci doar deveniseră mai discrete. În acel context, Ion Nicola era din nou chemat.
Nu pentru reparații. Nu pentru o „zugrăveală rapidă”. Emailurile arată limpede că Epstein îi cerea ceva mult mai specific — lucrări artistice cu referințe clasice, gândite, discutate și ajustate în detaliu. Într-un mesaj din 2016, românul explică ce urmează să facă: „ Săptămâna viitoare voi face pictura în ulei – un detaliu din «Școala din Atena». ”
„Școala din Atena” nu este o lucrare oarecare. Este celebra frescă a lui Rafael, simbol al idealului clasic, al filosofiei și al ordinii. Alegerea nu pare întâmplătoare — iar din corespondență reiese că Epstein știa foarte bine ce vrea.
„Să pară vechi”
Discuțiile nu se opresc la tema aleasă. Urmează feedback-ul. Epstein intervine direct, nu prin intermediari, și cere ajustări precise: „ Trebuie să arate vechi. ”
În alte mesaje, se discută despre grosimea liniilor, despre finisaje, despre cum trebuie „îmbătrânită” lucrarea pentru a se integra în decor. Nu este limbajul unui proprietar care cere să fie acoperită o pată de pe perete. Este limbajul cuiva care comandă o piesă decorativă cu valoare estetică. Ion Nicola revine cu explicații, cere aprobări, trimite fotografii cu stadiul lucrării — un dialog tipic dintre artist și comanditar, nu dintre muncitor și beneficiar.
Insula, cabanele, camerele „lavender”
Lucrările nu se desfășurau într-un singur loc. În emailuri apar referințe repetate la cabanele de pe insulă, la băi și dormitoare, fiecare cu identitate proprie. Într-un mesaj, românul notează: „ Ieri am făcut toate retușurile în toate cabanele de pe insulă. ”
În altul, detaliază camerele la care lucrează, folosind descrieri cromatice: „ Baia mov (lavender bathroom) ”. Sunt detalii aparent minore, dar ele conturează ceva important: Ion Nicola cunoștea spațiile, le știa din interior, știa ce cameră este care, ce culoare, ce funcție are. Nu era un străin rătăcit pe proprietate.
„Fără miros, fără dezordine”
În paralel, Epstein continuă să-i ofere acces în apartamentele sale din New York. Uneori, lucrările trebuiau făcute rapid, între două deplasări ale proprietarului. Într-un email scurt și direct, Epstein formulează o cerință care spune multe: „ Să nu fie miros și să nu fie dezordine când mă întorc. ” Mesajul sugerează că Ion Nicola lucra singur sau cu acces liber, în absența lui Epstein, cu responsabilitatea de a lăsa totul exact așa cum trebuie. Nu apare nicio mențiune despre supraveghere, escortă sau limitări de acces.
Un artist „disponibil”, chiar și când nu putea ajunge
În spațiul public apare listat un pictor român cu numele Ion Nicola, însă identitatea acestuia nu este confirmată oficial ca fiind aceeași persoană menționată în corespondența DOJ.
În documentele consultate, la un moment dat, Ion Nicola explică faptul că nu poate fi prezent fizic, pentru că are expoziții în România. Detaliul apare într-un email scurt, dar este relevant pentru profilul său profesional: referire la „ exhibitions in Romania ”. Epstein nu rupe colaborarea. Dimpotrivă, discuțiile continuă, semn că relația nu depindea de o singură lucrare sau de o singură deplasare.
Toate aceste fragmente, puse cap la cap, arată că Ion Nicola nu era chemat să acopere pereți, ci să construiască o anumită estetică — una care conta pentru Jeffrey Epstein.
Acces total. Apartamentele, insula și omul lăsat „înăuntru”
În lumea lui Jeffrey Epstein, accesul nu era un detaliu logistic. Era o monedă de schimb. Cine intra, cine rămânea, cine primea chei, coduri sau libertatea de a lucra singur spunea totul despre poziția pe care o ocupa. Iar Ion Nicola era lăsat „înăuntru”.
Apartamentele din New York
Emailurile arată că lucrările românului nu erau făcute cu Epstein de față. Din contră: de cele mai multe ori, ele trebuiau finalizate înainte de întoarcerea proprietarului, fără urme, fără miros, fără semne că cineva fusese acolo.
Este una dintre acele fraze care trec ușor neobservate. Dar, citită în context, spune mult: Ion Nicola lucra singur, în apartamentele lui Epstein, având libertatea – și responsabilitatea – de a le preda „invizibil”. Nu apare nicio referire la supraveghere. Nici la restricții. Nici la ore limită. Doar la rezultat.
Insula: nu o vizită, ci o ședere
Dacă New York-ul era un spațiu al trecerii, insula era locul șederilor lungi. În toamna lui 2017, se discută explicit despre o prezență extinsă pe Little St. James. Nu câteva zile. Nu o săptămână. Ci aproape două luni. „ Jeffrey speră să poți merge să te ocupi de insula lui de la mijlocul lui octombrie până la sfârșitul lui noiembrie. ”
Răspunsul lui Ion Nicola vine rapid și este extrem de concret: „ Voi veni la New York pe 17 octombrie, iar pe 25 octombrie voi merge pe insulă. ” Nu este o discuție ipotetică. Este un itinerar.
„Data trecută am stat două luni”
În același email, românul introduce un detaliu care schimbă complet miza discuției. Vorbind despre o ședere anterioară pe insulă, explică de ce durata ridică probleme:
„ Data trecută, când am fost acolo, am avut probleme la aeroport, la frontieră, pentru că am stat prea mult pe insulă – două luni. Li s-a părut puțin ciudat. ”
Nu este o exagerare. Nu este o figură de stil. Ion Nicola spune clar: a mai stat două luni pe insulă și acest lucru i-a creat probleme la frontieră.
Emailul nu conține nicio explicație juridică. Nu se vorbește despre vize, permise de muncă sau statut legal. Dar faptul că o ședere de două luni „li s-a părut ciudată” autorităților de frontieră spune suficient pentru oricine este familiarizat cu regulile de imigrație.
Nimeni din corespondență nu pare alarmat. Nimeni nu propune să scurteze șederea. Dimpotrivă, planurile continuă.
Avionul privat
Tot aici apare unul dintre cele mai grăitoare detalii despre relația dintre cei doi. Organizarea deplasării nu presupune un zbor comercial. Soluția este alta: „ Jeffrey spune că de data asta vei zbura cu el, cu avionul său privat. ”
Este un gest de confort, dar și de control. În lumea lui Epstein, avionul privat nu era doar un mijloc de transport. Era un spațiu închis, selectiv, rezervat celor din cercul apropiat. Lucrând pe insulă, Ion Nicola nu era un simplu vizitator. Emailurile îl plasează acolo în timp ce: se fac retușuri în „toate cabanele”, se lucrează în băi și dormitoare, se pregătesc spații înainte de sosiri.
„ Ieri am făcut toate retușurile în toate cabanele de pe insulă. ” Este limbajul cuiva care știe exact unde este, ce este o cabană, câte sunt și ce trebuie făcut în fiecare.
Insula, în anii în care se întâmpla „ceva”
În anii în care Ion Nicola lucra pe Little St. James, insula nu mai era un mister pentru autoritățile americane. Nu era nici un simplu refugiu exotic, așa cum fusese prezentată ani la rând. Era deja un loc despre care existau suspiciuni, anchete, depoziții.
Documentele DOJ nu descriu ce se întâmpla pe insulă în fiecare zi. Ele fac însă ceva la fel de important: fixează oameni în timp și spațiu. Iar Ion Nicola este, documentat, acolo.
Ce spun victimele despre acești ani
În documentarul Filthy Rich și în depoziții oficiale, mai multe victime ale lui Jeffrey Epstein descriu anii 2015–2017 ca fiind perioade active de abuz. Little St. James apare constant ca un loc în care: erau aduse tinere, aveau loc întâlniri cu oaspeți, se desfășurau episoade de abuz sexual. Potrivit declarațiilor sub jurământ ale Virginiei Giuffre, una dintre victimele milionarului, Epstein a continuat să aducă tinere pe Little St. James și după 2010, inclusiv în anii 2016–2017.
Unele victime vorbesc despre perioade în care Epstein lipsea temporar, iar altele despre momente în care pe insulă se aflau mai mulți angajați sau colaboratori, care își vedeau de sarcinile lor.
Nimeni nu afirmă că Ion Nicola ar fi văzut sau știut ce se întâmpla în afara lucrărilor sale. Documentele DOJ nu spun asta. Ce spun ele, însă, este unde se afla românul și cât timp.
New York. Apartamentele și oaspeții
Dacă insula Little St. James a devenit, în timp, simbolul public al abuzurilor comise de Jeffrey Epstein, apartamentele din New York au fost mult mai mult decât simple locuințe. Pentru anchetatori și pentru victime, ele au fost scene recurente ale acelorași tipare de comportament — doar mai bine camuflate, mai ușor de trecut cu vederea.
În aceiași ani în care Ion Nicola lucra pe insulă, documentele DOJ îl plasează în interiorul acestor apartamente, lucrând, retușând, decorând, în lipsa proprietarului.
Oaspeții care apar, oaspeții care lipsesc din emailuri
În documentele DOJ există numeroase referiri la vizite, sosiri, plecări, întâlniri în apartamentele lui Epstein din New York. Unele nume apar explicit în alte seturi de documente judiciare și în mărturiile victimelor.
Printre aceste nume se află și persoane cu statut public, inclusiv figuri politice și din aristocrația europeană, despre care anchetatorii au stabilit ulterior că au frecventat aceleași spații.
Articolul nu afirmă că Ion Nicola ar fi fost prezent la aceste întâlniri. Documentele DOJ nu spun asta. Dar ele arată că românul lucra în aceleași apartamente, în aceiași ani, în același interval în care victimele spun că respectivele spații erau folosite pentru abuzuri.
Apartamentele, la fel de importante ca insula
În investigațiile americane, New York-ul apare constant ca o piesă-cheie a rețelei lui Epstein. Nu doar pentru că era un oraș mare, ci pentru că apartamentele sale ofereau: discreție, acces facil, protecție socială și simbolică.
„Ion Nicola”: omul din emailuri și numele care există pe internet
În dosarele DOJ, „Ion Nicola” nu apare ca o simplă mențiune rătăcită. E un nume care revine, atașat de proiecte, de deplasări, de instrucțiuni precise și — poate cel mai important — de o relație de lucru suficient de stabilă încât să funcționeze fără formalități.
Un detaliu care îl scoate din categoria „zugrav”
În toamna lui 2016, schimbul de emailuri nu mai e despre „dă cu lavabilă și pleacă”. Epstein discută cu el în termeni de design, proporții, efect vizual și chiar pictură clasică pe pânză.
Ion Nicola îi descrie ce lucrează pe insulă și îi cere aprobări pe milimetri: „ …am măsurat liniile de pe tavan… sunt de 5 inch… să păstrez 5 sau să fac 4? ”. Răspunsul vine sec: „ 4 ”. La fel pentru grosimea dungilor: „ …în poza pe care ți-am trimis-o o linie e 9,6 inch… să o fac 7 inch? ”. Epstein: „ Mai subțire. ”
Apoi apare fraza care schimbă complet registrul: „ Ieri am făcut toate retușurile în toate cabanele de pe LSJ. Săptămâna viitoare voi face pictura în ulei — un detaliu din «Școala din Atena». ”
„Am expoziție în România”
Într-un schimb de mesaje din septembrie 2016, Ion Nicola îi scrie lui Richard Kahn (HBRK Associates) că e prins cu o expoziție acasă: „ Rulez acum un show cu picturile mele aici, în România, și cred că voi fi liber după 4–5 octombrie. ”
În același fir se discută despre bilete și programare, cu Lesley Groff în CC — exact genul de logistică pe care o vezi la colaboratori „recurenți”, nu la cineva chemat o dată.
Acces, coduri, apartamente
Un alt set de emailuri (noiembrie 2015) e și mai explicit în privința accesului. Lesley Groff îi spune lui Ion Nicola că există „work for you” la două adrese (71st și 301) și îi oferă detalii complete de cazare, inclusiv codul de la ușă: „ Vei sta în apt 8A la 301 East 66th Street. Codul de la ușă este 20161… doorman-ul va avea o scrisoare de bun venit cu aceste informații. ”
Iar Ion Nicola confirmă sosirea, cu ore și traseu: „ Biletul meu e pentru vineri 6 nov… ajung la JFK la 19:35… sâmbătă pot începe munca… dacă știu ce am de făcut. ”
Cine e „Ion Nicola” din lumea reală?
Ion Nicola nu era un debutant în momentul în care Jeffrey Epstein îl chema, din nou și din nou, să lucreze pentru el. Potrivit documentelor oficiale ale Departamentului de Justiție al SUA, românul era născut în 1964 — un detaliu care apare într-un email logistic, atunci când oamenii lui Epstein adunau datele necesare pentru organizarea unei călătorii și a unui zbor.
Asta înseamnă că, în anii 2016–2017, când lucra în apartamentele din New York și pe insula Little St. James, Ion Nicola avea peste 50 de ani și o experiență profesională solidă în spate. Nu era un tânăr adus întâmplător într-un anturaj exotic, ci un artist matur, chemat tocmai pentru competențele sale — pentru lucrări de detaliu, pentru pictură decorativă complexă și pentru o estetică atent controlată, discutată direct cu Epstein.
Un moment de ruptură în colaborarea cu Epstein
În 2009, la mai puțin de un an după condamnarea lui Jeffrey Epstein, apare un moment de ruptură în colaborare. Din corespondența oficială reiese că pictorul refuză atunci să mai vină la lucru.
Motivația invocată este una medicală: își dislocase umărul la schi, în Statele Unite, iar neavând asigurare de sănătate, a decis să se întoarcă în România pentru tratament.
Explicația poate fi reală și este consemnată ca atare în documente. Contextul în care apare însă ridică semne de întrebare. Refuzul survine exact într-o perioadă în care Epstein se afla sub presiune juridică majoră, iar anturajul său se restrângea vizibil.
Fără a formula acuzații, rămâne legitimă ipoteza că artistul a ales, cel puțin temporar, să păstreze distanța. Reluarea colaborării în anii următori, cu acces extins la proprietăți și lucrări pe termen lung, sugerează însă că această pauză nu a afectat statutul său în cercul de încredere al lui Epstein.
Ce rămâne după documente
În dosarele Departamentului de Justiție, Jeffrey Epstein nu apare niciodată singur. Apar oameni în jurul lui. Unii cu nume cunoscute, alții anonimi. Unii vin și pleacă. Alții rămân. Numele Ion Nicola rămâne. Rămâne în emailuri întinse pe ani.
Rămâne în planuri refăcute, în lucrări reluate, în deplasări repetate. Rămâne în detalii aparent mărunte — o grosime de linie, o culoare de baie, o cerință ca totul să fie gata „fără miros, fără dezordine” înainte de întoarcerea proprietarului.
Nu documentele DOJ spun ce a văzut. Nu spun ce a știut. Nu spun ce a înțeles. Spun însă unde era. Spun că era în apartamentele din New York, în anii în care victimele aveau să povestească că acele spații erau folosite pentru abuzuri. Spun că era pe Little St. James, uneori câte două luni, exact în perioadele despre care anchetatorii aveau să stabilească, mai târziu, că insula nu era un refugiu, ci o scenă.
Asocierea lui Ion Nicola nu este o acuzație. Este o documentare. Și, posibil, pentru artistul roman, o asociere nefastă.
Cine a fost, de fapt, Jeffrey Epstein
În anii în care Ion Nicola era chemat să lucreze pentru el, Jeffrey Epstein nu era un necunoscut. Nu era un milionar excentric apărut brusc în atenția publică. Era deja un om cu un trecut judiciar și cu o reputație care circula, discret, în cercurile politice și financiare americane.
Epstein fusese condamnat în 2008, în Florida, pentru infracțiuni sexuale care implicau minore. A scăpat atunci cu o pedeapsă considerată, ulterior, scandalos de blândă: 13 luni de detenție, din care a executat doar o parte, cu permisiunea de a părăsi zilnic închisoarea pentru a merge la „muncă”. După eliberare, a fost obligat să se înregistreze ca infractor sexual, dar și-a reluat rapid viața de lux.
În tot acest timp, proprietățile sale au rămas active. Apartamentele din New York, reședința din Palm Beach și insula Little St. James au continuat să fie folosite, renovate, întreținute. Documentele DOJ arată că exact în acești ani Epstein își chema colaboratorii, printre care și Ion Nicola, pentru lucrări repetate, pe termen lung.
Insula care nu era un refugiu
Little St. James, prezentată mult timp drept un paradis privat, apare în depozițiile victimelor ca un loc al izolării și al controlului. Tinerele care au vorbit ulterior cu anchetatorii au descries zboruri private, șederi forțate, camere pregătite special, personal care își vedea de sarcinile sale în timp ce abuzurile aveau loc.
Moartea și întrebările rămase
În august 2019, Jeffrey Epstein a fost găsit mort în celula sa dintr-o închisoare federală din New York, oficial prin sinucidere. Moartea sa a pus capăt procesului penal, dar nu și investigațiilor. Din contră, a deschis o avalanșă de anchete civile, dezvăluiri și publicări de documente.
Multe dintre aceste documente ies la lumină abia acum. Printre ele, emailuri aparent banale despre zugrăveli, picturi și deplasări. Citite separat, par simple detalii logistice. Citite împreună, ele reconstruiesc viața de zi cu zi a lui Epstein — și a celor care gravitau în jurul lui.
