"Stateau CALARE pe MORTI, taiau carne din ei si-o MANCAU!” Marturia cutremuratoare a unui veteran de razboi
Al Doilea Razboi Mondial este, pentru cei mai multi dintre noi, o poveste dureroasa traita de inaintasii nostri. Pentru Constantin Hertoiu, insa, barbat din Cainenii Mici - un satuc cuibarit in mantaua lunga a Muntilor Fagaras - cea mai sangeroasa lupta din istoria umanitatii palpita inca in fibra lui de erou.
Constantin Hertoiu, in varsta de 103 ani, a povestit pentru evz.ro
" Am pornit la atac, peste Prut. Rusii ne asteptau. A fost macel, dar ne-am revenit si usor-usor am eliberat Basarabia. Am ajuns in Crimeea, la Odessa. Am fost si la Sevastopol, apoi in Cecenia... Ce razboaie mari au mai fost…”.
Din Cecenia a ajuns la Stalingrad, unde a luat parte la cea mai mare batalie din istoria omenirii, data printre ruinele orasului si in imprejurimi.
Dintre acestia 6.000 au rezistat si s-au intors acasa. Adica 2%! Nea Dinu se afla printrei ei. Raboiul a fost greu. Dar mai greu a fost ce-a urmat: aproape sase ani petrecuti in lagare, batut, umilit, imbracat in zdrente, mereu mort de foame si, mai ales, de sete: "La Stalingrad am fost luati prizonieri.
Cati am mai scapat, ca rusii ne impuscau pe capete! Cand s-au linistit apele, au venit la noi niste cazaci. Fusesem 98 de insi, mai ramasesem 6”, rememoreaza Dinu Hertoiu.In lagar, prizonierii erau pusi sa sape santuri cat era ziulica de lunga, ca rusii sa-si recontruiasca tara dupa razboi. Foamea insa ii trasforma pe oameni in fiare.
"Ii vedeam pe unii calare pe morti, taiau carne si mancau.
Eu n-am facut asa. Au fost momente in care imi uscam excrementele la soare, ca sa le pot manca. in rest, bagam mana pe sub morti si le scoteam rezerva de paine pe care o tineau in saculetele de la gat. Mureau de tifos multi, cam 40 pe noapte. Gaseam painea inverzita, dar o mancam. Nu te gandeai ca e paine de la morti… Mai era si murdara de sange.
