1 din 4 | Un român a semănat teroare la Hollywood, într-un atac armat sălbatic. A fost lăsat să moară Emil Decebal Mătăsăreanu?
2 din 4 | Un român a semănat teroare la Hollywood, într-un atac armat sălbatic. A fost lăsat să moară Emil Decebal Mătăsăreanu?
3 din 4 | Un român a semănat teroare la Hollywood, într-un atac armat sălbatic. A fost lăsat să moară Emil Decebal Mătăsăreanu?
4 din 4 | Un român a semănat teroare la Hollywood, într-un atac armat sălbatic. A fost lăsat să moară Emil Decebal Mătăsăreanu?
Era ora 9 dimineața în Los Angeles, când Emil Decebal Mătăsăreanu și Larry Phillips Jr. au pășit în sucursala Bank of America din North Hollywood. Îmbrăcați în armuri artizanale și înarmați cu puști de asalt, cei doi plănuiau un jaf rapid. În câteva minute, însă, planul lor avea să se transforme într-un haos care a paralizat orașul.
O patrulă de poliție i-a reperat chiar înainte de a intra în bancă și a alertat dispeceratul. În scurt timp, zeci de mașini de poliție au înconjurat zona. Când atacatorii au ieșit din clădire, au dat peste un cordon de peste 300 de ofițeri înarmați doar cu pistoale Beretta de 9 mm. Atunci a început iadul.
Phillips și Mătăsăreanu au deschis focul în rafale lungi, descărcând Kalașnikovurile spre polițiști. Armurile improvizate le acopereau aproape tot corpul, astfel încât primele sute de gloanțe trase asupra lor au ricoșat fără efect. În timp ce ofițerii încercau să se adăpostească, atacatorii avansau calm pe stradă, trăgând în tot ce mișca.
Au fost trase peste 2.000 de gloanțe
Schimbul de focuri a durat 44 de minute și a fost transmis în direct de televiziunile americane.
La un moment dat, Phillips și Mătăsăreanu s-au despărțit. Phillips a continuat să tragă până când arma i s-a blocat; atunci, grav rănit și obosit, și-a pus capăt zilelor cu un glonț în cap. Emil a fugit la volanul unei mașini, schimbând focuri de armă în timp ce încerca să scape.
Peste 2.000 de gloanțe au fost trase în total. 11 polițiști și 6 civili au fost răniți. Însă, surprinzător, niciun civil nu a murit. Singurele victime fatale: cei doi atacatori.
Era 28 februarie 1997, iar Los Angeles-ul s-a transformat într-un câmp de luptă. Străzile din North Hollywood au răsunat de peste 2.000 de focuri de armă, într-un schimb de focuri care avea să intre în istorie ca unul dintre cele mai violente confruntări urbane din America.
Au trecut 25 de ani de la atacul din Hollywood
În mijlocul acestui război absurd se afla românul Emil Decebal Mătăsăreanu, un emigrant din Timișoara care, împreună cu complicele său Larry Phillips Jr., a provocat panică și teroare în plină zi. Înarmați cu Kalașnikovuri și protejați de armuri artizanale, cei doi au ținut piept poliției aproape trei sferturi de oră.
Astăzi, la mai bine de 25 de ani de la acel episod, numele lui Mătăsăreanu este rostit mai degrabă în manualele de poliție americane și în documentare TV decât în comunitatea românească din care a plecat. Povestea sa rămâne una dintre cele mai întunecate file din istoria diasporei românești: un destin frânt care a semănat teroare, dar care continuă să ridice întrebări și controverse.
Cine a fost Emil Decebal Mătăsăreanu
Născut la Timișoara, pe 19 iulie 1966, Emil Decebal Mătăsăreanu a ajuns în Statele Unite alături de părinții săi, Viorel și Valeria, care visau să-i ofere un viitor mai bun peste ocean. De mic, Emil a fost descris de apropiați ca un copil inteligent, dar introvertit, cu dificultăți în a se adapta.
Anii din America nu au adus însă liniștea sperată. După studii modeste și încercări de integrare profesională, Mătăsăreanu și-a întemeiat o familie, însă mariajul s-a destrămat rapid. Divorțul i-a lăsat răni adânci, iar soția a plecat cu cei doi copii.
La toate acestea s-au adăugat și probleme de sănătate. Potrivit mărturiei mamei sale, un incident petrecut la spitalul de psihiatrie unde lucra i-a schimbat radical viața: un pacient l-a lovit în cap cu un scaun, provocându-i un cheag de sânge. A fost operat, dar a rămas cu sechele neurologice și dificultăți de adaptare. Pierderea locului de muncă și destrămarea familiei l-au împins spre marginalizare.
În acest context l-a cunoscut pe Larry Phillips Jr., un alt bărbat frustrat de eșecuri personale și obsedat de arme. Cei doi aveau să formeze un tandem periculos, intrând pe drumul jafurilor armate.
Pregătirea și jafurile anterioare
Întâlnirea dintre Emil Decebal Mătăsăreanu și Larry Phillips Jr. a fost momentul de cotitură care i-a transformat pe amândoi din oameni aflați la marginea societății în protagoniștii uneia dintre cele mai violente pagini din istoria criminalității urbane americane.
Obsesia comună pentru arme și pentru planuri „imposibile” i-a apropiat. Phillips era cel care inventa și testa veste antiglonț artizanale, confecționate manual, menite să îi transforme într-un fel de „soldați invincibili” în fața poliției. Mătăsăreanu, mai calculat și cu o bună pregătire tehnică, devenise complicele perfect.
Cei doi au debutat cu jafuri mai mici, dar în timp au ridicat miza. Într-unul dintre atacuri, reușiseră să fure peste un milion de dolari, bani care le-au alimentat convingerea că sunt de neatins. Metodele lor erau simple și brutale: intrau în bănci înarmați cu puști de asalt Kalașnikov, îmbrăcați în armuri, și trăgeau fără ezitare pentru a intimida și controla situația.
Autoritățile știau că există un grup de spărgători care acționează în Los Angeles cu un arsenal greu, dar nu reușiseră să-i identifice. Poliția era încă dotată, în majoritate, doar cu pistoale Beretta de 9 mm — arme complet insuficiente în fața unor atacatori pregătiți pentru război.
Totul a culminat la începutul anului 1997, când cei doi au decis să lovească în plină zi, în cartierul North Hollywood, într-o sucursală Bank of America.
Controverse și procesul familiei
Când rafalele au amuțit și străzile din North Hollywood au fost recucerite de liniște, în urma atacului au rămas zeci de răniți, sute de mașini ciuruite de gloanțe și o întrebare care a continuat să bântuie: a fost lăsat Emil Mătăsăreanu să moară?
Românul fusese lovit de 29 de gloanțe, dar vestea antiglonț îi protejase organele vitale. În cele din urmă, a fost neutralizat de polițiști, împușcat în picior și dezarmat. Căzut la pământ, încă era conștient și chiar a înjurat forțele de ordine, provocându-le să-l execute. Medicii paramedici chemați la fața locului au întârziat să intervină. Oficial, au invocat faptul că zona nu era complet securizată. În realitate, Emil s-a stins încet, pierzând masiv sânge timp de aproape o oră.
Familia lui, prin cei doi copii rămași în urmă, a acționat în instanță Departamentul de Poliție din Los Angeles. Procesul a început în februarie 2000 și a durat o lună, dar juriul federal nu a putut ajunge la un verdict, ceea ce a dus la declararea unui mistrial. Ulterior, familia a renunțat la continuarea procedurilor și cazul a fost închis printr-un acord extrajudiciar.
Ani mai târziu, în 2017, un raport al Los Angeles Times avea să clarifice parțial misterul. Concluzia: moartea lui Emil nu a fost rezultatul unei conspirații a poliției, ci al erorilor și întârzierilor medicale. Cu toate acestea, suspiciunea că a fost lăsat intenționat să moară rămâne o umbră ce însoțește și astăzi povestea lui Mătăsăreanu.
Mama lui Emil: Valerie Nicolescu-Mătăsăreanu
Dacă povestea lui Emil Mătăsăreanu s-a încheiat pe asfaltul încins din North Hollywood, ecoul tragediei a continuat să lovească familia rămasă în urmă. În centrul atenției a ajuns mama sa, Valerie Nicolescu-Mătăsăreanu, fostă soprană a Operei din Timișoara, stabilită în California.
La scurt timp după moartea fiului, Valerie declara într-un interviu:
„Nu era un om violent. Totul s-a schimbat după ce un pacient de la spitalul de psihiatrie unde lucram amândoi l-a lovit în cap cu un scaun. A fost operat, dar a rămas cu sechele. Așa și-a pierdut locul de muncă, iar soția l-a părăsit, luându-i ambii copii.”
Femeia a dorit ca locul de veci al lui Emil să rămână necunoscut, pentru a evita profanările sau stigmatul. Singurul care a putut spune cu exactitate unde este îngropat a fost părintele arhimandrit Nikodim Bibarț, cel care a oficiat înmormântarea.
Tragediile s-au succedat rapid: la scurt timp după moartea lui Emil, bunica lui s-a stins, iar tatăl, Viorel Mătăsăreanu, a murit la rândul său la vârsta de 87 de ani, declarând înainte că „nu mai am de ce să rămân aici. Pentru el venisem.”
Dar drama familiei nu s-a oprit aici. În primăvara lui 1997, presa americană a relatat că Valerie a fost arestată în Pasadena, acuzată că ținea o femeie cu dizabilități în condiții inumane și că opera un centru de îngrijire fără autorizație. În fața instanței, Valerie a pledat nevinovat și a susținut că dosarul era unul „politic”. Cazul a scos la iveală și deficiențele grave ale sistemului californian de supraveghere a centrelor de îngrijire.
Astfel, familia Mătăsăreanu a rămas prinsă într-o spirală de tragedii și controverse, care a însoțit povestea jafului ani de-a rândul.
Ecoul în comunitatea românească din Los Angeles
Atacul de la North Hollywood a cutremurat întreaga Americă, dar pentru micuța comunitate românească din Los Angeles șocul a fost cu atât mai mare: unul dintre atacatori era „de-ai lor”.
Părintele arhimandrit Nikodim Bibarț, preotul Bisericii Ortodoxe din Hollywood, a rememorat evenimentul într-un interviu oferit presei românești cu mai mulți ani în urmă:
„S-a întâmplat dimineața, iar eu am aflat abia seara de la televizor. Mai târziu am realizat că mama lui Emil, Valerie, venea la parohia noastră. Pe el nu l-am cunoscut niciodată, dar eu l-am înmormântat.”
Preotul, care trăiește și astăzi, a fost martor al felului în care drama unei familii de imigranți români s-a intersectat cu una dintre cele mai violente episoade din istoria Americii. Mărturia lui oferă o dimensiune umană unui caz adesea tratat doar în termeni de arme, gloanțe și proceduri polițienești.
Pentru românii din diaspora, cazul Mătăsăreanu a însemnat nu doar o pată de rușine, ci și o rană greu de purtat. Mulți au preferat să tacă, să nu discute despre episod, temându-se că întreaga comunitate va fi judecată prin prisma unui singur om care a ales calea violenței.
Impactul asupra Americii
Schimbul de focuri din 28 februarie 1997 nu a rămas doar un episod șocant transmis în direct la televizor. El a schimbat profund modul în care poliția americană s-a raportat la criminalitatea urbană.
Până atunci, majoritatea patrulelor LAPD erau echipate doar cu pistoale Beretta de 9 mm – arme complet insuficiente împotriva unor atacatori care foloseau Kalașnikovuri și veste antiglonț improvizate. Confruntarea cu Mătăsăreanu și Phillips a demonstrat vulnerabilitatea sistemului.
La scurt timp după atac, departamentele de poliție din toată America au început să se doteze cu puști semiautomate de tip AR-15, vehicule blindate și echipamente de protecție mult mai performante. Cazul a devenit studiu de manual în academiile de poliție și este folosit și astăzi ca exemplu de pregătire pentru situații de criză.
În cultura populară, episodul a fost transpus în filmul “44 Minutes: The North Hollywood Shootout” (2003), dar și în documentare difuzate de marile televiziuni americane. Imaginile elicopterelor de televiziune, care surprindeau în direct doi bărbați îmbrăcați ca niște soldați și trăgând pe străzile Los Angelesului, au rămas imprimate în memoria colectivă.
Pentru mulți americani, cazul Mătăsăreanu a devenit un argument în dezbaterea aprinsă despre controlul armelor. Pentru alții, un avertisment despre cât de ușor pot fi destabilizate forțele de ordine de câțiva indivizi hotărâți și bine înarmați.
Cum este privit astăzi
Au trecut mai bine de 25 de ani de la acel 28 februarie 1997, dar episodul rămâne încă o cicatrice în istoria Los Angelesului. Pentru polițiști, este cazul care le-a schimbat definitiv modul de lucru și dotările. Pentru jurnaliști, a fost momentul în care televiziunea live a transformat un jaf într-un spectacol macabru transmis în toată lumea.
În România, însă, numele lui Emil Decebal Mătăsăreanu aproape că s-a pierdut în uitare. Dacă în anii ’90 povestea lui făcea prima pagină a ziarelor, astăzi doar câțiva pasionați de istorie recentă sau de criminologie mai aduc în discuție cazul. Pentru comunitatea românească din diaspora, el rămâne o rană rușinoasă, dar și o amintire despre fragilitatea destinului unui imigrant.
Mătăsăreanu a intrat în istorie nu prin ceea ce a construit, ci prin teroarea pe care a lăsat-o în urmă. Dincolo de gloanțe și de haos, povestea lui ridică și acum întrebări incomode: ar fi putut fi salvat dacă primea tratament medical la timp? A fost doar o victimă a propriei prăbușiri personale sau și a unui sistem care nu a știut să-l reintegreze?
Cert este că, dincolo de orice explicație, Emil Mătăsăreanu a rămas pentru totdeauna „românul care a semănat teroare la Hollywood” – un destin frânt, care continuă să fascineze, să scandalizeze și să avertizeze, deopotrivă.
