Teodora a murit, o societate întreagă să sperăm că se va trezi. Povestea ei, îndemnul altora spre curaj, empatie, acțiune și conștientizare .
”Durere fără margini astăzi. Teodora a fost condusă pe ultimul drum în satul natal. Soțul și părinții au vegheat-o cu inima sfâșiată, în timp ce prietenii și apropiați au spus adio unei vieți frânte prea devreme”, spune Cosmin Cernat.
O tăcere apăsătoare, lacrimi și suferință fără margini. Astăzi Teodora a ieșit pentru ultima dată din casa unde s-a născut și a crescut. Curtea familiei din Deleni a devenit încă de la primele ore ale zilei neîncăpătoare.
”O durere de nedescris”, ”Când am auzit, putea să-mi fie nepoată”, ”O iubesc foarte mult, am copilărit împreună și nu mai este acum”, sunt vecinii.
Îngenuncheați de această tragedie, părinții Teodorei abia au făcut față ultimelor pregătiri de înmormântare. Mașina mortuară s-a oprit în fața casei, iar cortegiul a plecat spre cimitirul din sat. Devastat de durere, Alex, soțul Teodorei, a reușit să își păstreze demnitatea și chiar să fie sprijin pentru socrul său secat de lacrimi. Tatăl Teodorei nu și-a luat ochii de la sicriul deschis, a privit cerul și a rămas tăcut pe durata întregii ceremonii de înmormântare.
Printre cei veniți să-și ia adio astăzi de la Teodora s -a numărat și un vecin de-ai călăului.
”În ultima zi, ca niciodată m-a salutat. Niciodată nu m-a salutat, să mă întrebe ce mai fac. Nu mă așteptam la un asemenea final, în seara aceea am aflat”, spune un vecin de-la călăului.
Un final la care nimeni nu se aștepta. O poveste de iubire sfârșită în cel mai crunt mod posibil, părinți rămași fără fiică și o fiică rămasă la doar trei ani fără mamă. Povestea Teodorei rămâne însă vie, un semnal de alarmă pentru victimele abuzurilor, dar și un apel la conștientizare empatie și acțiune.