România se confruntă cu o situație alarmantă în ceea ce privește siguranța rutieră, înregistrând zilnic trei decese pe șoselele sale. Țara noastră ocupă primul loc în Uniunea Europeană la numărul de accidente rutiere mortale, un clasament care nu aduce nicio mândrie.
Statisticile arată că tinerii șoferi, în special cei aflați la început de drum, sunt cei mai expuși riscului și, totodată, cei mai implicați în accidente grave. Teribilismul, o trăsătură des întâlnită în rândul tinerilor cu vârste între 17 și 28 de ani, combinat cu viteza excesivă, conduce la tragedii. Un exemplu recent este cazul unui tânăr de 20 de ani și al pasagerului său, care și-au pierdut viața în Snagov din cauza vitezei necontrolate.
Probleme în pregătirea șoferilor
Specialiștii auto atrag atenția asupra pregătirii insuficiente a viitorilor șoferi din România. Comparativ cu alte țări europene, școala de șoferi din România este mult mai scurtă și mai puțin riguroasă.
Modele europene de succes
În Regatul Unit, de exemplu, procesul de obținere a permisului de conducere este împărțit în două etape. În prima fază, cursantul poate conduce doar în prezența unui însoțitor cu minim 21 de ani și cel puțin 3 ani de experiență la volan.
Abia după ce trece de a doua probă, șoferul poate conduce singur. Acest sistem asigură o dublă verificare a cunoștințelor și a comportamentului la volan.Proiectul de lege blocat în Parlament
În România, s-a propus un proiect de lege care să impună ca tinerii șoferi să conducă obligatoriu însoțiți timp de un an de un șofer cu minim 10 ani de experiență. Ambele persoane ar urma să răspundă în fața legii pentru eventualele încălcări.
Deși această inițiativă ar putea reduce semnificativ numărul accidentelor, proiectul a rămas blocat pe masa deputaților de peste doi ani.Citește și: Accident devastator cu 4 victime, în Constanța! O tânără de 23 de ani și-a pierdut viața
Experiențe personale și necesitatea schimbării
Persoanele care au trăit în state cu astfel de reguli, inclusiv reporteri cu experiență în străinătate, consideră că această măsură este extrem de benefică.
„Jurnalist n-am crezut că o să devin, nici măcar atunci când luam interviuri colegilor din liceu despre ultima zi de școală și încercam să smulg de la ei o lacrimă. Pe atunci nu aveam microfon, dar aveam o sticlă de apă sau un băț care își făceau foarte bine treaba.
Am dat apoi admitere la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării de la Universitatea București. Trei ani mai târziu făceam practică la Kanal D, iar oamenii de aici au decis că merit o șansă … și iată cum am devenit jurnalist.
Pe mine mă puteți vedea zilnic, de la 9 la 10, în intervenții live. Mergem la ANM să vedem cum e vremea sau poate mă veți vedea pe la covrigării, în stații de autobuz, prin tramvaie, pe scurt, unde sunt oameni – sunt și eu. Îmi place să fac materiale despre tânăra generație sau despre problemele românilor. Îmi mai place să văd ce restaurante inedite se mai deschid, iar uneori încerc să aflu și unde putem merge în vacanță”.