Câteva case răsfirate de-a lungul unei poteci de pământ- care șerpuiește anevoios printre dealuri- compun cătunul Piscul Reghiului. Cu mașina urci până într-un punct, apoi la pas, vreo 2 kilometri. Știi că ai ajuns când realizezi că până și timpul- sătul de pustietate- a părăsit meleagurile acum un secol. Moș Ion- în schimb- își duce zilele aici de când se știe:

„Sunt născut în 1926, pe 28 decembrie. Asta înseamnă că aveți câți ani? Tot nu-i 100 până acum, oleacă mai e. Și ați stat dintotdeauna aici? Tot aici, uite-așa. Aici m-am născut, aici am crescut. Uite până m-am făcut mare, până m-am făcut bătrân. Fără lumină, fără nimic, cu ce-am putut. Cu un muc de lumânare”, spune Ion Gălățanu, localnic.

Câțiva oameni trăiesc fără electricitate într-un cotlon uitat de lume

În ultima casă din sat, trăiesc sub același acoperiș de șindrilă, trei generații- mezinul, Vasilică, împreună cu părinții, iar de trei luni, l-au primit la ei și pe moș Ion. Bătrânul e singur pe lume- de când i-a murit soția, acum câteva luni- și deși abia îl mai țin picioarele, încă mai găsește puterea să urce dealul abrupt care-l duce până în gospodăria lui. 

„Cine îmi aduce mie o cană cu apă acolo, închizi ochii și să-ți puie o lumânare în mână. Am cred că vreo trei luni de când sunt la băiatul ăsta. Am vrut să plec acum, dar am zis că nu am timp să mă duc până acolo. Mai bine stau să mă duc mâine dimineață”, spune bătrânul.

Și mai jos, în sat, n-a mai coborât demult. Când trăia soția se ducea mai des după mâncare.

Citeste si: Hemoglobina: Ce este si ce se ascunde o valoare scazuta a acesteia?- catena.ro

Citeste si: Andrei Versace a sunat la Ambulanță, înainte să fie găsit mort în casă: "A avut niște..."- wowbiz.ro

Oamenii de aici au fost izolați dintotdeauna, dar așa puțini ca acum, niciodată. Răduț și Moș Ion își amintesc că-n anii trecuți, când aveau nevoie de ceva, băteua gongul și un vecin de pe dealul alăturat sărea imediat în ajutor. 

„Salvarea se anunță la un telefon... dar cum să urce salvarea aici, pe drumurile astea? O căruță să fie la mijloc și pleci, dacă nu pe brațe, cum poți să pleci. Dar n-ai nici pe cine chema, o persoană să te ajute”, spune un localnic.

„Cam izolat. Atât suntem aici: eu și cu băiatul ăsta. Două case. Au fost mai mulți, dar s-au dus. Care au plecat, care au murit. Uite de acolo, o fată e plecată prin lumi, prin alte țări”, spune Ion Gălățanu.

Chiar și-așa, singur pe lume, bătrânul nu se dă urnit din calea lipsurilor și n-ar pleca de pe dealul pe care a trăit o viață.

Într-un cotlon uitat, nu departe de Focșani, oamenii trăiesc ca acum 100 de ani

Și soții Lăbunț sunt împăcați cu simplitatea. În poiana înconjurată de dealuri și-au ridicat gospodăria și au animale de pe urma cărora trăiesc în tihnă.

Deși fac eforturi și merg aproape zilnic în sat să-și încarce singurul telefon prin care păstrează contactul cu civilizația, oamenii nu se plâng.

Citeste si: Cât au plătit Tavi Clonda și Gabriela Cristea pentru o cursă de la aeroport la Paris? „Tavi a insistat să nu lăum mașină. Ne-a costat ceva aventura asta de la aeroport până la hotel.”- kfetele.ro

Citeste si: Reacția Claudiei Pătrășcanu după declarațiile făcute de Gabi Bădălău despre momentul în care și-ar fi dat copiii afară din casă: ”Nu mai există”- radioimpuls.ro

Cei doi soți mai au două fete pe care le-au făcut mari din nimic. Copilele au învățat la lumânare, iar când au crescut au plecat la Focșani să-și facă un rost. Vasilică, în schimb, mai are mult până departe... ca să ajungă la grădiniță, băiatul în vârstă de 5 ani se trezește cu noaptea-n cap să aibă timp să prindă microbuzul școlar. Iarna, când e ziua scurtă, ajunge acasă tot pe întuneric.

În 2011, în Piscul Reghiului mai erau 21 de case. Acum mai sunt locuite doar câteva, iar în curând satul va rămâne gol. 

 


Abonează-te pe


Clipul zilei pe stirilekanald.ro:
Te-ar putea interesa si