„Ziua Izabelei de Olanda” – cu trei ani înainte de fenomenul de la Constanța, o banală petrecere era să desființeze un sătuc din Țara lalelelor

Imaginează-ți mulțimea de la Beach Please de anul ăsta. Acum gândește-te că nu e pe plajă, ci într-un cartier liniștit, între niște grădini olandeze, fără garduri înalte și fără jandarmi la intrare. Așa a început „dezastrul de ziua Izabelei” – doar că nu la Constanța, ci în Haren, Olanda, în 2012.

O petrecere devenită virală a transformat un orășel liniștit într-o zonă de conflict, cu poliție călare, incendii și vitrine sparte. Și totul a pornit de la o invitație publică pe Facebook. Fix ca la noi, doar că în loc de meme, acolo s-a lăsat cu demisii și arestări.

Netflix scoate la lumină haosul de la Haren

Recent, Netflix a lansat documentarul „Trainwreck: The Real Project X”.

Poate că titlul nu-ți spune multe dacă nu ești pasionat de petreceri sau nu ești genul care apasă Going la toate evenimentele de pe Facebook. Dar pentru cine a fost adolescent în 2012 sau trăia pe rețele, e imposibil să nu-și amintească: Project X era filmul pe care părinții îl urau, iar puștimea îl adora.

 

Totul părea o comedie – trei liceeni organizează o petrecere și scapă complet controlul.

Case distruse, mașini în flăcări, poliție, elicoptere. Un fel de vis pentru orice elev de clasa a zecea cu părinți plecați în weekend. Doar că, la câteva luni de la lansare, visul a devenit realitate. În Haren, un oraș de provincie din nordul Olandei, o adolescentă pe nume Merthe voia doar să-și sărbătorească cei 16 ani. O greșeală banală – un eveniment public pe Facebook – a fost suficientă pentru ca lumea să dea buzna.

Nu metaforic. Ci la propriu. În scurt timp, hashtagul #ProjectXHaren a început să curgă pe Twitter, pe bannere, pe TikTok-urile timpurii, iar în ziua petrecerii, în orășelul cu 18.000 de suflete au sosit peste 3.000 de necunoscuți. Unii cu chef de distracție, alții cu chef de bătăi. A ieșit dezastru.

 

Revoltă în Olanda: cum a fost distrus Haren de ziua unei fete care n-a vrut decât un tort și niște prieteni

Haren e genul de oraș în care nu se întâmplă mare lucru. Olandezi liniștiți, case curate cu grădini impecabile, piste de biciclete și liniște de provincie. Cu alte cuvinte, exact locul unde te-ai aștepta să trăiești în tihnă la pensie – nu să te trezești cu petarde, vitrine sparte și poliție călare. Dar asta s-a întâmplat în 21 septembrie 2012, când o adolescentă de 16 ani pe nume Merthe Weusthuis a uitat să bifeze opțiunea „privat” pe Facebook.

A creat un eveniment pentru ziua ei, a invitat câțiva prieteni și, în câteva ore, a devenit viral. Nu la nivelul „like & share”, ci la nivelul „îți vin 30.000 de oameni acasă, cu tot cu hashtag”. Pe afișele făcute de necunoscuți apărea ca „ Project X Haren ”, iar sloganul neoficial al petrecerii era: Bring your own booze. No parents. No rules( n.r.

Aduceți băutură. Fără părinți. Fără reguli.).

 

Documentarul Netflix lansat, recent, în vara 2025, „Trainwreck: The Real Project X”, reconstituie în detaliu întreaga spirală a dezastrului. Și da, dezastru e cuvântul corect.

În seara evenimentului, în Haren au sosit peste 3.000 de persoane. Tineri veniți cu trenul, cu bicicletele, cu mașinile – unii din alte orașe, alții din afara țării.

Fata aniversată fusese deja evacuată din localitate de familie, de frică. Dar masa de oameni nu mai căuta petrecerea. Voia spectacol. Aștepta haosul promis.

Ce a urmat pare desprins dintr-un film post-apocaliptic. Magazine jefuite, bătăi în stradă, mașini incendiate. Case vandalizate, geamuri sparte, trotuare distruse. Peste 500 de polițiști au fost mobilizați, inclusiv forțe speciale. 36 de răniți, zeci de arestări, inclusiv minori. Zvonuri persistente despre victime umane, deși oficial nu s-au înregistrat decese. Panica a fost reală: localnici baricadați în case, presa internațională prezentă, poliția depășită.

 

În documentar, Merthe apare pentru prima dată după 13 ani și vorbește cu o reținere vizibilă. „Tot ce voiam era să petrec cu prietenele mele. Nu înțeleg nici acum cum a ajuns la zeci de mii de oameni.”

Părinții ei au fost șocați, apoi presați de anchete, jurnaliști și camere de filmat. S-a discutat inclusiv despre implicarea YouTuberilor care au promovat evenimentul pentru audiență, precum și despre lipsa de reacție a autorităților locale care au ignorat semnalele din online.

Finalul? Olanda s-a trezit a doua zi cu un orășel devastat și un val de furie publică. Primarul din Haren și șeful poliției locale au demisionat, iar statul olandez a fost nevoit să suporte daune estimate la peste 1 milion de euro. Totul pentru că o fată a uitat să seteze un eveniment ca „privat”.

Dar, în România, trei ani mai târziu, avea să apară un episod... similar. Mai puțin dramatic, dar la fel de viral. Și, de data asta, fără demolări – doar cu meme.

„Ziua Izabelei” – cum o fetiță din Constanța a ajuns vedetă națională după ce a invitat toată România la ziua ei

Trei ani mai târziu, în ianuarie 2015, România a avut propria „Zi a Izabelei”. Doar că, spre deosebire de Olanda, la noi s-a lăsat cu hohote de râs și postări virale, nu cu gaze lacrimogene și demisii. Dar punctul de pornire a fost identic: o invitație la ziua de naștere, făcută din greșeală publică pe Facebook.

O adolescentă din Constanța, pe nume Izabela, voia să-și anunțe petrecerea de ziua ei. A creat un eveniment pe Facebook, a invitat câțiva prieteni, dar, cumva, a apăsat și acel buton blestemat: „ Make event public ”. În câteva ore, invitația ajunsese la sute de necunoscuți. În câteva zile, deja „confirmaseră prezența” peste 130.000 de persoane.

De aici încolo, totul a devenit un show. Internetul românesc, care rareori ratează ocazia unui val de ironie colectivă, a mușcat imediat. Au apărut meme, bannere, „confirmări” amuzante din partea lui Barack Obama, Messi, Chuck Norris sau Smiley. Pagina evenimentului devenise un forum de glume naționale, cu oameni care întrebau dacă se pot aduce prăjituri, dacă e ok să vină cu părinții, sau dacă tortul e cu frișcă sau cu ciocolată.

Asemănările cu „Project X Haren” erau izbitoare: o adolescentă, o zi de naștere, o invitație publică, o avalanșă de oameni necunoscuți. Dar aici se opreau paralelele. Pentru că, în România, nimeni n-a apărut fizic la poarta Izabelei. Totul a rămas în spațiul virtual – o farsă digitală de proporții, fără urmări negative. Dintr-un accident de buton, Izabela a devenit vedetă pe Facebook.

Gluma a crescut atât de mult încât a fost invitată la emisiunea „La Măruță” de pe ProTV, alături de mama ei. În platou, printre baloane și tort de decor, fetița – emoționată, dar zâmbitoare – a spus simplu: „Am vrut doar să îmi chem colegii. Nu știu cum au ajuns toți oamenii ăia acolo...”

Mama ei, amuzată și puțin copleșită, a dat replica serii: „Cred că ne mutăm din țară până se liniștesc apele.”

Rețelele sociale au continuat să glumească zile întregi pe seama evenimentului. S-au făcut colaje, gifuri, montaje cu „breaking news” despre sosirea convoiului internațional la petrecere. Spre deosebire de Olanda, aici n-au fost plângeri, ci doar urări haioase de „La mulți ani!”, cu mii de oameni comentând: „Izabela, ai uitat să pui locația!” sau „La ce oră începe? Să nu întârzii din Cluj...”

A fost, poate, cea mai virală zi de naștere din România, fără ca cineva să fi venit, de fapt, la petrecere. O lecție despre cum aceleași gesturi pot avea rezultate complet diferite – în Olanda, o greșeală a adus foc și furie. În România, a adus like-uri și glume.

Petreceri virale și generații conectate – ce ne învață Olanda și România despre greșelile online

Dincolo de glume, de zecile de mii de Going -uri, și de valul de meme care a împânzit rețelele, atât Project X Haren, cât și Ziua Izabelei ne arată același lucru: o greșeală aparent banală în online poate declanșa o reacție în lanț imposibil de oprit. Diferența o face contextul – și poate, firea națională.

În Olanda, o adolescentă voia doar să-și sărbătorească ziua cu prietenele. Dar a creat, involuntar, un eveniment care a fost perceput drept o chemare la haos. Generația tânără din 2012, deja sub influența filmului „Project X”, a transformat acel pretext într-un manifest al rebeliunii. Sute de tineri și-au dat întâlnire la Haren nu pentru petrecere, ci pentru a trăi „filmul” în realitate. Nu mai conta cine era Merthe. Conta doar spectacolul. Finalul a fost cât se poate de real: oraș distrus, oameni răniți, autorități depășite și o familie care a fost forțată să dispară din peisaj.

În România, trei ani mai târziu, aceeași greșeală a provocat un val de entuziasm digital, dar nimeni n-a simțit nevoia să sară gardul în căutarea tortului. Mentalitatea balcanică a tratat totul cu un amestec de umor și ironie, iar evenimentul a devenit rapid o glumă colectivă. Izabela nu a fost transformată în țap ispășitor, ci în mascotă națională pentru „copiii care dau send all pe Facebook”. Un simbol involuntar al neatenției digitale – dar și al iertării colective.

Ambele cazuri vorbesc despre o generație crescută online, care învață, deseori prea târziu, că ceea ce e „doar pe net” poate avea efecte în viața reală. Că o petrecere virtuală poate deveni o criză de imagine. Că un click greșit poate duce la demisii, titluri de presă, sau, din fericire, doar la invitații în platou la ProTV.

Și mai ales, că internetul nu uită. El arhivează tot – cu drag, cu umor sau cu furie – și face din fiecare „Zi a Izabelei” un mic moment de istorie digitală.