1 din 4 | 4 martie 1977. Povestea incredibilă cu Rică Răducanu și Bruno Grigore, în noaptea cutremurului
2 din 4 | În rândul de sus sunt Gino Iorgulescu,Gică Stroe, Bruno Grigore, Rică Răducanu și Nicu Tănăsescu. Jos, un prieten, urmat de Ani, soția lui Rică, Mariana Stroe, Laura Aurelia Grigore și Silvia Tănăsescu
3 din 4 | 4 martie 1977. Povestea incredibilă cu Rică Răducanu și Bruno Grigore, în noaptea cutremurului
4 din 4 | Alina Ioana Grigore și Rică Răducanu
Azi, 4 martie 2026, România comemorează 49 de ani de la Marele Cutremur din 1977. O noapte care a lăsat în urmă mii de drame și răni adânci. Dar, dincolo de tragedie, există și povești spuse cu umor – întâmplări care arată cum, uneori, instinctul de supraviețuire poate crea scene greu de imaginat. Protagoniștii? Legendarul portar Rică Răducanu și regretatul fotbalist Bruno Grigore.
4 martie 1977: o noapte care a schimbat România
La ora 21:22, limbile ceasurilor s-au oprit, iar România s-a cutremurat violent. Seismul de 7,4 grade a lovit puternic Bucureștiul și alte orașe, lăsând în urmă peste 1.500 de morți și mii de clădiri prăbușite. Pentru mulți, acea noapte a însemnat pierdere, spaimă, haos. Dar pentru unii, a rămas și o amintire care, spusă după ani, vine la pachet cu un zâmbet amar.
În 1977, Bruno Grigore era tânăr fundaș la Sportul Studențesc. Familist convins, aflat în plină ascensiune sportivă, ziua de 4 martie l-a prins în cantonament, la Snagov. Ceea ce a urmat avea să devină, peste ani, una dintre cele mai savuroase povești din folclorul fotbalistic românesc.
„Fraților, nu mă lăsați să mor!”
Bruno povestea, cu un umor greu de egalat: „ Eram tânăr fotbalist, familist convins, iar ziua de 4 martie ’77 m-a prins în cantonament cu Sportul la Snagov.
L-a prins desculț. „ Acolo era și o fântână arteziană, iar apa era aruncată spre mine. La cum se cutremura pământul, în acea panică, am trăit cu impresia că vine apa din lac peste noi ”.
Panica a făcut restul.
„ Am început să strig: fraților, nu mă lăsați să mor! Sunt tânăr! Am familie! ”. În realitate, apa nu venea din lac. Era doar fântâna arteziană. Dar în acele secunde interminabile, imaginația completează ce realitatea nu apucă să explice. Bruno a fugit spre un copac, s-a cățărat și a rămas acolo înlemnit, convins că urmează să fie luat de valuri.
Trabantul lui Rică și cercurile salvatoare
În timp ce Bruno era încremenit în copac, a apărut o imagine care i-a rămas pentru totdeauna în minte. „ Deodată, am văzut Trabantul lui Rică cum dă ocol copacului. Mi-a rămas întipărită figura lui Rică. Se uita cu ochii mari, fix la mine, iar eu, la fel de încremenit, mă uitam la el ”. Portarul legendar Rică Răducanu făcea cercuri în jurul copacului. De două ori!
Abia apoi a oprit. „ Mai ești sănătos?! ”, l-a întrebat pe un ton foarte serios, cu vocea lui puternică. Bruno i-a spus că da. S-a urcat în mașină. Salvarea venise… în celebrul Trabant al lui Rică. Iar copacul, care părea un arbore imens la început era unul micuț, tânăr. Ani mai târziu, povestea încă provoca hohote de râs printre foștii coechipieri.
Laura, talcul și vecina topless
În acea noapte, soția lui Bruno, nimeni alta decât legendara însoțitoare de bord Laura Grigore era acasă, în Drumul Taberei. Se pregătea pentru a doua zi. Tocmai terminase un curs de chineză și urma să primească diploma.
„ Nu aveam apă caldă în acea seară. Așa că mă dădeam cu niște pudră de talc prin păr, ca să îl degresez. Când a început cutremurul, nu am mai ținut cont și am ieșit direc pe holul blocului ”, își amintește Laura. Față în față cu vecina de vis-a-vis. „ Era topless. Se pregătea de somn sau duș. Eu mă uitam la ea, ea țipa că am albit eu ”. Vecina credea că Laura încărunțise de frică.
Soțul vecinei o trăgea înapoi în apartament, încercând să o acopere. În fața blocului, după câteva ore, Laura l-a văzut pe Bruno coborând din Trabantul lui Rică. „ Abia putea să meargă ”. Explicația?
Bruno purta aproape 42 la picior. Rică îi dăduse o pereche de ghete… 46!
Șapte luni și jumătate mai târziu
Viața a mers mai departe. Șapte luni și jumătate după cutremur, Laura și Bruno primeau cel mai frumos cadou al vieții: fiica lor, Alina Ioana.
Mai târziu, în 1980, când avionul Tarom avea să amerizeze în largul Mauritaniei, Laura era însărcinată în prima lună cu fiul lor, Alexandru. Destinele lor au fost marcate de evenimente-limită – cutremur, accident aviatic, incendiu pe pistă.
Dar povestea cu Trabantul rămâne una dintre acele amintiri care arată că, uneori, în mijlocul panicii, viața îți oferă și o scenă aproape cinematografică.
Azi, când România își amintește de 4 martie 1977, poate că astfel de povești ne ajută să înțelegem ceva esențial: frica e universală, dar felul în care o trăim devine, peste ani, parte din memoria noastră colectivă.
Cine a fost Bruno Grigore
- Născut la 23 ianuarie 1951, la Câmpina
- Fundaș central al Sportului Studențesc în anii ’70–’80
- 217 meciuri în Divizia A
- 5 selecții la naționala României
- Câștigător al Cupei Balcanice
- Decedat în 2013, la 62 de ani
Cine este Laura Grigore
Laura Aurelia Grigore este unul dintre cele mai puternice nume din istoria aviației românești. În 1980, a devenit cunoscută drept „Pisica Neagră” după ce a supraviețuit amerizării avionului Tarom în largul Mauritaniei, unde a rămas ore întregi pe aripa epavei, organizând supraviețuitorii și acordând primul ajutor în plin ocean. În 1986, a trăit un nou coșmar, când aeronava Antonov 24RV în care se afla a luat foc la aterizarea pe aeroportul din Cluj, reușind să evacueze toți pasagerii înainte ca flăcările să cuprindă cabina piloților.
A zburat peste 30 de ani pentru Tarom, iar viața ei a fost marcată de situații-limită care ar fi putut frânge pe oricine. Astăzi trăiește în București și își adună amintirile într-un volum de memorii.
