exclusiv: Amenințările cu examenul îi distrug psihic: ce spun psihologii despre greșeala părinților înainte de testarea elevilor. Semnal de alarmă de la specialiști: "Dacă îl sperie sau dacă nu vorbește, ci doar îl ceartă, riscă să-i scadă încrederea în sine"

Pe hârtie, examenele par doar o etapă firească în educația unui copil. În realitate, în tot mai multe familii, aceste momente devin adevărate crize de nervi, plânsete și frici adânci. În loc să fie susținuți, mulți elevi intră în aceste teste copleșiți de presiune și îndoială de sine, iar vina, spun psihologii, nu le aparține.

Keren Rosner, psiholog cu experiență în lucrul cu adolescenții, atrage atenția asupra modului în care părinții contribuie, uneori fără să-și dea seama, la acumularea unei poveri emoționale greu de dus. “Este un impact semnificativ asupra elevilor din punct de vedere emoțional, dar și cognitiv, dar mai ales motivațional”, explică aceasta în exclusivitate pentru stirilekanald.ro.

Cuvinte care taie aripile: „Nu o să faci față!”, „O să pici examenul!”

Discursul alarmist, tonul ridicat sau comparațiile cu alți colegi “mai buni” sunt doar câteva dintre greșelile frecvente făcute de părinți în perioada premergătoare examenelor. “Senzația este că sunt foarte încărcați, că există o presiune de a face mai mult și anticipează de foarte multe ori că nu o să poată face față. Dacă anticipează lucruri negative, foarte greu se pot motiva”, avertizează psihologul Keren Rosner.

Citește și: Când se afișează rezultatele finale Evaluarea Națională 2025. Vezi ce se întâmplă cu elevii care nu reușesc să treacă examenul

Copiii încep să simtă că nu sunt suficient de buni. De aici până la gânduri de abandon, evitare sau revoltă nu mai e decât un pas. Și, cum bine subliniază psihologul, totul pleacă de la un dialog greșit: “Nu trebuie să fie condiționați și nu trebuie să sune a amenințare.

El trebuie să fie ghidat și să fie echilibrat.”

Ce ar trebui să facă, de fapt, părinții

În loc de panică și presiuni, copilul are nevoie de o abordare calmă, de încurajare și de discuții sincere despre ce simte și ce gândește. “Trebuie să afli exact care sunt gândurile copilului: sunt gânduri de abandon, sunt gânduri de evitare, sunt gânduri de revoltă”, spune Keren Rosner.

Mai grav este atunci când părintele nu ascultă, nu întreabă și doar critică. “Dacă îl sperie sau dacă nu vorbește, ci doar îl ceartă, copilului îi scade încrederea în sine și atunci abandonează, se îndoiește de capacitatea lui, are impresia că nu este suficient de bun și că nu o să aibă niciodată capacitatea să înmagazineze atâta informație.”

Citește și: Localitatea în care niciun elev nu a luat Bacalaureatul. Rata de promovare este de 0%

Realitatea, însă, e alta. Elevii nu sunt puși în fața unui munte de materie necunoscută. Nu li se cere ceva nou, ci doar să revină asupra a ceea ce deja au învățat. “Ei oricum trec prin acea materie și înmagazinează informația. Acesta este paradoxul, că nu li se cere ceva suplimentar, ci doar ceea ce au învățat deja”, clarifică psihologul.

Rețeta pentru echilibru: normalizare, ghidare și încredere

Un copil liniștit, susținut și ascultat va reuși mult mai ușor să se mobilizeze decât unul înfricoșat și certat. “Dacă se normalizează, dacă nu-l sperii pe copil, el ia lucrurile ca o normalitate și atunci este relaxat, nu este presat, poate să învețe mult mai bine, să asimileze mai bine și are încredere că va reuși.”

Așadar, părinții trebuie să înțeleagă că succesul copilului nu stă în țipete sau reproșuri, ci în sprijin real și în echilibru.

Nu e nevoie de discursuri dure, ci de încredere și repetiție calmă. “Trebuie să învețe ca adaptarea cognitivă să fie făcută în niște moduri de învățare, astfel încât el să aibă încredere că da, reține, știe, poate și să nu lase totul, evident, înainte de examen.”