Banpotoc, bucatica de Rai de langa Deva. Locul care iti umple inima de bucurie. Pentru ce e renumit si de ce trebuie neaparat sa mergeti acolo
Vă invităm acum într-o călătorie cât o descoperire. În apropierea cetăţii Devei, la Banpotoc există un crâmpei de lume care-i umple inima de bucurie călătorului . George Mihai şi Vlad Ciobanu au fost în ospeţie la unul dintre cele mai boeme castele din satele transilvanene şi vă întreabă acum: Aţi fost aici? ##VIDEO35914##

MINUNILE DE LA BANPOTOC
Este o apa foarte buna… Apa minerala. Sulfuroasa, imi dau seama dupa miros. M-am tratat… am avut problem cu rinichii, m-am tratat de la apa asta, deci e super!
Sa luam si noi o mostra atunci, sa ducem la Bucuresti. Pacat ca bogatia asta din subteran n-a putut sa dezvolte si mai mult turismul in zona! Dar e bine si-asa.
Acum poate nu are gustul de a fi apa dar dupa cateva zile… Dupa 3-4 zile, in care se decanteaza si mai dispare probabil mirosul de sulf. La gust e extraordinara! Si uite, e calda. Chiar citisem despre proprietatea asta a ei. Vara izvoraste rece si iarna calda. Vreo 19 grade am inteles ca are, temperatura medie, constanta.
Aici, pe timpuri, circulau din sat spre Simeria doua autobuze pline cu oameni. Acum mai circula un microbuz si ala cu 20 de oameni sau 10. Ar fi bine daca acum ar veni dinspre Simeria si din tot restul tarii cate doua autocare, macar pe sfarsit de saptamana, aici, la Banpotoc. De turisti sau de oameni care ne viziteaza satul nu ducem lipsa.
Satul Banpotoc este un sat vechi si circula o zicala a satului. Zice "Banpotoc e asezat, intre dealuri, ca-n Palat". E o asezare minunata, satul nu e mare, dar e dragut, e frumos. Apropo de palat, de castel, si de stilul asta boieresc, in general, de constructie… Boierime n-a fost la Banpotoc, aici a fost lumea mai simpla, mai modesta, dar au existat si oameni instariti.
In continuare, oameni deosebiti, tot asa, cu spirit si cu aplecari artistice, se ocupa de aceasta casa pentru ca dumneavoastra, cand veniti in ospetie, sa fiti foarte bine primiti.
OASPETE, LA VILA CASTEL
Pe timpuri satenii ii spuneau castel. Ea isi pastreaza in continuare caracteristicile unui castel, are chiar si un turn, nu, dar pe langa asta, pastreaza ceva din epoca, un parfum aparte, asa...Efectiv, in atmosfera pe care o emana. Deci intrand de pe poarta, cred ca se simte alta atmosfera. Se simte gradina si déj? tot simti tot verdele acela care te inconjoara si zic eu ca asta este punctul central.
Si doua saloane in care oamenii isi pot gasi bucuria de a manca ceea ce le place, asa cum le place, asa cum obisnuiti voi sa o faceti aici. Cred ca este atmosfera, in primul rand, care se creeaza in restaurant, pe timpul verii- in gradina si pe timpul iernii in restaurant pentru ca, ati vazut, avem semineu in ambele saloane, avem carti care sa zicem atunci, pana iti comanzi si pana ajunge mancarea, care se gateste toata pe loc, si dureaza, omul poate sa intre in atmosfera. Simpla prezenta a cartilor iti creeaza un alt fel de stare.









