This browser does not support the video element.
Ferentariul a avut vremurile lui de glorie. Nu degeaba poarta numele ostenilor lui Mihai Viteazul. Mahalaua era plina de oameni harnici care aveau livezi si podgorii. Zona era faimoasa pentru conacele si cramele situate chiar in mijlocul viilor. Acum, domneste deznadejdea, lipsa de speranta si mizeria. ##VIDEO7210##
Traiesc pe o gura de iad. Intre ei si civilizatie e o prapastie, in care se pierd destine. Oamenii se pierd printre sobolani si nu se mai disting in mizeria de nedescris. „Noi suntem uitati de Dumnezeu”, spune o femeie.
Oamenii de aici sunt uitati de autoritati. Sunt condamnati de aproape toti: drogati, nepasatori, puturosi. Sunt calificativele pe care le aruncam in carca oamenilor de aici, fara sa stim situatia lor.
Mormanele de gunoi aveau sa fie stranse inainte de alegeri. Tot acum s-au spalat si strazile. Localnicii spun ca vad masina de curatat o data pe an. Toti se plang ca sobolanii cresc printre ei.
„Noi cei de jos suferim. Aici soarele nu rasare, doar platim”, spune amarat un localnic.
Oricat s-ar chinui autoritatile sa strana gunoiul in pragul alegerilor, n-ar reusit sa adunetot.
Tabloul e unul pestrit. O colonie a saracilor. Copiii se joaca la doua palme de maldarul de mizerie, printre seringi folosite. Oamenii spun ca si-au pierdut orice speranta, ca au fost mintiti mereu.
